Jacques Chirac, străin la Elysee. Află totul despre cunoscutul preşedinte francez!

Când a părăsit Palatul Élysée, în mai 2007, la sfârşitul celui de-al doilea său mandat ca preşedinte al Franţei, Jacques Chirac şi-a impus să renunţe definitiv la viaţa publică, să se bucure de traiul liniştit de acasă şi să-şi vadă de sănătate, după accidentul vascular cerebral suferit în 2005. Practic, cel mai popular om politic din Franţa s-a îndepărtat de politică. Şi, o vreme, părea că se ţine strict de „planul său de pensionare”, inhibându-şi orice comentariu despre acţiunile succesorului său, Nicolas Sar­kozy, chiar şi atunci când acesta i-a criticat pe „regii trândavi” care l-au precedat, şi rămânând în umbră când foştii săi premieri, Alain Juppé, Jean-Pierre Raffarin şi Dominique de Villepin, s-au distanţat de ideea securităţii sociale, sco­ţându-l cu totul din sărite. Drept „terapie”, fostul lider şi soţia sa, Bernadette, s-au retras într-un apartament de pe malul Senei, închiriat de la un membru al familiei libaneze Hariri.

Numai că ieşirea la pensie avea să le fie tulbu­rată de un prim incident casnic, care i-a mâhnit profund: micul lor Bichon Maltese alb, atât de ironic botezat Sumo şi crescut pe coridoarele Pa­latului Élysée, „n-a suportat relocarea şi a devenit brusc agresiv şi depresiv, atacându-l pe Chirac de cel puţin trei ori până ce familia a hotărât să-l dea unor prieteni care locuiesc la o fermă din apropie­re de Paris”, nota la acea vreme cotidianul de mare tiraj Le Parisien. Apoi, apariţia unei biografii a sa, Străin la Élysée, i-a cam şifonat imaginea, după ce câteva extrase au ajuns pe mâna jurnaliştilor de la săptămânalul Marianne, care au insistat să sublini­eze cele mai mari defecte ale sale: un petrecăreţ cu limbaj vulgar, afemeiat notoriu şi amator de bere mexicană, înclinat spre băile de mulţime şi „mân­gâind posteriorul vacilor la saloanele agricole”. Chiar şi un gest galant, precum sărutarea mâinii cancelarului german Angela Merkel a născut sus­piciuni în cazul lui. Şi asta pentru că se zvonea că, încă din timpul primului său mandat ca preşedin­te (1992-1997), Chirac ar fi avut derapaje marita­le, acoperite cu dibăcie de fidelul său şofer, Jean- Claude Laumond (descris în carte drept „şoferul plăcerilor”). „În fiecare seară, pe la 8, îl aştepta în maşină în parcarea din spatele Hôtel de Ville. Erau o pereche ciudată, cu un oarecare aer conspirativ, dar care anunţa că merg la distracţie”, relatează şi Franz-Olivier Giesbert într-o altă biografie a sa,La Tragédie du président, publicată de celebra editură Flammarion.

Citește pe www.okmagazine.ro restul acestui material despre viața lui Jacques Chirac! 

Alte articole

Gabriela Cristea pregătește un nou proiect. Vedeta a făcut anunțul: „Am făcut un pas important”

Case de 1 euro în Franţa. Satul care îţi deschide porţile pentru noi locuitori