E greu de crezut, dar dacă ai pe hârtie un salariu de 2.000 de lei statul încasează din el 1.140 de lei. Acest salariu brut de 2.000 de lei înseamnă defapt un cost al patronului de 2.560 de lei, iar ţie îţi rămân în mână doar 1.423. Dar nu se opreşte aici. După ce ţi-a luat atât de mult din bani, câştigaţi cinstit ca un bun contribuabil, vine şi cu un TVA de 24% pe tot ce cumperi. Mai puţin la pâine, unde s-a făcut 9% – mulţumim, dar să zic aşa, ne puteam lipsi. Pâinea tot costa un leu de vreo 4 ani încoace.

Aşadar, România e departe de a fi un paradis fiscal. E invers. E un iad în care statul îţi ia peste jumătate din tot ce ţi s-ar cuveni pentru ce-ai produs. Îţi ia, e un fel de-a spune. Pentru că asta nu reuşeşte să facă. Atenţie, rata de colectare a TVA este de 13% comparativ cu nivelul legal de 24%. Pe înţelesul tuturor, reuşeşte să strângă banii ca şi cum noi am plăti un TVA de 13%.

Statul e un prost administrator, e deja folclor. Dar e un şi mai prost perceptor. Din cauza asta, rămâne fără bani. Şi când rămâne fără bani, căşună pe taxe. Cum a făcut atunci când a mărit TVA de la 19 la 24%. Cum probabil ar vrea acum să mărească impozitul pe venit de la 16% la 22%.

Se uită cu lăcomie către populaţie. Niciodată nu ţipă la Ministrul de Finanţe, niciodată nu ţipă la perceptorul şef. Ei nu dau niciodată socoteală. Nu-i întreabă nimeni dacă ştiu să facă treabă. Nici măcar presa. Pentru că, mai nou, Ministrul Finanţelor, care e Daniel Chiţoiu, în caz că vă scapă, nici şeful ANAF, care e Gelu Diaconu, în caz că nu ştiaţi, nu vorbesc cu presa.

Ei nu dau interviuri, nu fac conferinţe, în care să spună plătitorilor de taxe ce naiba au făcut în scaunele alea din Piaţa Constituţiei. Se simt bine „să nu apară", „să nu se dea", „să fie linişte", „să nu se supere Ponta".

Taxe sunt destule, slavă Domnului (ironie). Dar cei doi domni nu reuşesc să le ducă acasă. E numai unul dintre motivele pentru care statul nu are bani. Ar mai fi că e foarte gras. Iar de curând a început să pună şi mai multă grăsime pe el. Şi-a mărit salariile şi a dat drumul la angajări, prin eliminarea regulii de un venit la şapte plecaţi. Va trebui să-i dăm de mâncare grasului. Într-un fel sau altul, tot pe noi pică. Dar ar fi elegant să se facă printr-o mai bună colectare şi nu pe mărirea birurilor.