„La început e haios, atent, vesel, plin de pasiune,  entuziast, doar ochi și urechi și promite că așa va fi mereu. Treptat  îți câștigă încrederea, îți află toate slăbiciunile, îți spune câteva  lucruri care te fac să vrei să îl protejezi, să îi dai putere, să îl  aperi de oamenii răi care i-au distrus speranța. Într-o zi îl prinzi cu o  minciună. Urmează o criză de nervi pentru că ai aflat minciuna. Pe urmă  vine o promisiune. Promisiunea nu e respectată niciodată. Apare în  schimb amânarea. Apoi agresiunea verbală. Apoi umilirea. Minimizarea –  nu ești bună de nimic, ești bătrână, ești provocatoare, ești vinovată  pentru nervii mei, tu mă faci să fiu violent. Te izolează, îți schimbă  rutina, te controlează, vrea să știe tot ce miști. Îți reproșează că  te-ai schimbat și că o minciună, o înjurătură, o vânătaie pentru că te-a  strâns mai tare de mâini nu contează. Că azi e o nouă zi și că nu vezi  asta, că te raportezi doar la “o scăpare”. Te privește în ochi și îți  spune că el nu e așa, că el e un om bun, că te iubește cum nu credea că  poate iubi. Că nu știa ce e dragostea până să te întâlnească. Mergi cu  el la terapie. Minte de îngheață apele, râde cu gura până la urechi și  te ține de mànă demonstrativ în fața terapeutului. Te doare mâna aia. E  vânătă de sus până jos pentru că aseară a mai avut o criză. Te-a aruncat  de colo colo prin casă. Ai făcut un atac de panică iar el a urlat la  tine că ești nebună și îl înnebunești și pe el. Când a văzut că nu mai poți să respiri, că îl implori să te lase să ieși pe ușa pe care a  încuiat-o și a băgat cheia în buzunar, că te învinețești în timp ce te  strânge de gât, are un moment de mărinimie și aruncă pe tine, pe jos  unde zaci, apa dintr-un lighean de rufe. Îți spune “handicapata dracu’  că iei un pumn de pastile și m-ai înnebunit și pe mine, uite!” Apoi îți  spune să te calmezi că e totul ok iar el te iubește. Ce naiba, doar știi  că nu ar fi în stare să te omoare. 

Îl părăsești. Fugi unde vezi cu ochii. Îți dă miliarde de mesaje. Îți  spune că se sinucide, că nu poate să trăiască fără tine, că te imploră  să îl ajuți. Că a fost la medic, că a căpătat un diagnostic, că totul o  să fie bine. Îți spune cum să îl îmbraci în coșciug. Îți spune că din  cauza ta o să moară, că fără tine nu poate să trăiască. Îl iubești. Ți-a  făcut rău. Mult rău. Îl iubești. Dar nu pe el. Pe cel care ți-a fost la  început. Pe ăla cald și bun.

Alte Articole

Cât costă să petreci 1 Mai în complexul Andreei Esca! Vilele ...

Chiftele delicioase de post cu cartofi și morcovi. Rețete excelente ...

Cum se face uleiul de usturoi. Rețeta cea mai apreciată în ...

Te imploră să mai stai puțin lângă el. Până trece și pe hopul următor.

Nu merge la doctor. Nici nu a mers vreodată. A mințit. A cunoscut pe  cineva care, stupoare, te-a diagnosticat tot pe tine. Care i-a spus de  ce boală suferi, i-a arătat niște cărți și i-a deschis ochii. Începe să  te convingă cât de bolnavă ești și îți spune că va sta alături de tine  toată viața, până o să îți fie bine, până se va termina timpul. Îți dă și cu unguent pe vânătăi și iți spune să porți mânecă lungă câteva zile.

Într-o seară trage niște Ketamină și i se rupe iar filmul. Intră într-o  stare de letargie iar când își revine urlă iar la tine. Încerci să fugi,  să scapi. Te aruncă între scaunele mașinii și demarează. Apoi frânează,  apoi demarează, apoi frânează. Te aude cum te rostogolești printre  scaune și banchetă. Te aude că icnești. Știe că te lovești la fiecare  frână, la fiecare demaraj. Urlă “acum te potolești?”

Scapi, alergi spre cel mai apropiat loc cu oameni. E un spital. Te doare  tot și urli în tine. Nu mai vezi, nu mai auzi, nu mai trăiești.

După o vreme îi dă mesaj prietenei tale “are degetul ăla rupt sau e doar luxat?”
 
Ultima dată când l-am văzut mi-a spus că a venit să mergem să cumpărăm  un brad. Voia să facem Crăciunul. Mi-a spus că urăște toate femeile, că  pe mine mă iubește, că nu poate să respire fără mine, că sunt regina  lui. Mi-a adus cadouri frumoase și mi-a spus lucruri pe care orice  femeie vrea să le audă măcar o dată în viață. Că totul e un chin fără  mine, că mă iubește, iubește, iubește.

Am spus NU. Între timp vorbisem la poliție, le povestisem prietenilor  mei, aveam un terapeut, știam ce mi se întâmplă și, mai ales, știam ce e  el.

Da. Le-am spus și prietenilor lui. Care mi-au râs în nas. Care l-au mângâiat pe creștet. Care au tras covorul peste rah.t

Sunt Andra. Am iubit un om care m-a călcat în picioare, care mi-a rupt  sufletul pentru totdeauna, care mi-a spulberat încrederea în oameni,  care m-a dezumanizat, care a încercat să mă omoare.

Trupul este încă în viață.

Sufletul m-a părăsit din decembrie 2017 “, a povestit Andra Gavril pe Facebook.