Klaus Iohannis a scris despre rolul său ca preşedinte că „fiecare şef de stat îşi pune amprenta personală pe funcţia pe care o ocupă, elaborând, în timp şi cu atenţie, un stil prezidenţial”

Citeşte şi: Klaus Iohannis, atac la Traian Băsescu în cartea „Primul Pas”: „Nu a înţeles rolul unui preşedinte”

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

George Tuţă, candidatul PSD – PNL la Primăria Sectorului ...

Gabriela Firea și-a depus candidatura la Primăria Capitalei. ...

Şeful statului scrie în „Primul Pas” despre rolul său ca preşedinte, afirmând că şi-a asumat, din start, o abordare care să concilieze şi să integreze şi că îşi doreşte să fie „un preşedinte care pune în practică o calitate esenţială: abilitatea de a şti când trebuie neîndoios să intervină, în contextul în care derapajele de la statul de drept o cer, dar şi când trebuie să nu se amestece in jocul politic”.

„Adevărul este că fiecare analist politic interpretează rolul preşedintelui într-o cheie proprie. Nu cred că există doi analişti care să vadă lucrurile identic. Evident că şi eu interpretez acest rol în manieră proprie. Mulţi nici nu îşi dau seama că, atunci când proiectează aşteptări despre prestaţia unui preşedinte, sunt, de fapt, influenţaţi de un model din trecut.

Pentru că timp de 10 ani s-a exersat în forţă un anumit tip de înţelegere a funcţiei prezidenţiale, cu siguranţă că mulţi consideră firesc un asemenea model, probabil pentru că nu au cunoscut un altul. Se poate ca unii, chiar inconştient, să îşi dorească acelaşi model”, scrie Klaus Iohannis.

El mai arată că există foarte multe alte moduri de a fi preşedinte, permise de cadrul constituţional din România.

„Eu am asumat, din start, o abordare care să concilieze şi să integreze. Cu toate acestea, nu m-am grăbit să monopolizez o anumită cale. Într-o poziţie nouă şi de o asemenea amploare este mai înţelept să cauţi cu răbdare cele mai bune poziţionări. Nu există o şcoală pentru preşedinţi şi nu poţi să înveţi să fii preşedinte înainte chiar de a fi propriu-zis preşedinte. Aceasta este o altă poveste care s-a vehiculat în campanie”, mai spune actualul şef al statului.

Iohannis mai scrie că „unii candidaţi s-au considerat atât de bine pregătiţi, încât şi-au imaginat că, în calitate de viitori preşedinţi, vor şti totul despre modul în care vor umple acest rol”.

„Aşa ceva este exclus. Un mandat de preşedinte se defineşte în ani, nu în câteva zile. Niciun preşedinte de stat nu a definit în doar câteva zile un anumit fel de a ocupa rolul său de a crea o viziune. Fiecare şef de stat îşi pune amprenta personală pe funcţia pe care o ocupă, elaborând, în timp şi cu atenţie, un stil prezidenţial. Cadrul în care preşedintele îşi elaborează maniera personală de exercitare a funcţiei este acela constituţional, dar şeful statului are suficient spaţiu care îi permite să se implice în viaţa politică”, se mai arată în carte.

Klaus Iohannis scrie că îşi doreşte să fie un preşedinte „care pune în practică o calitate esenţială: abilitatea de a şti când trebuie neîndoios să intervină, în contextul în care derapajele de la statul de drept o cer, dar şi când trebuie să nu se amestece în jocul politic”.

„Această abilitate vizează echilibrul şi echidistanţa. Pe lângă afirmarea acestor valori în modul în care îmi exercit mandatul, mi-am mai dorit să ocup acest rol cu mai multă responsabilitate, cu seriozitate şi cu prestanţă. Consider că România, în faza actuală, are nevoie de un model de practică politică mai conştient de responsabilitatea cu care alegătorii şi-au investit aleşii, unul care insuflă respect şi încredere”, mai apreciază în carte preşedintele României.

Şeful statului a scris şi despre rolul Primei Doamne: Soţia mea nu va renunţa la învăţământ, o pasionează ceea ce face

Şeful statului povesteşte în noua carte şi despre soţia sa, despre decizia acesteia de a continua să predea în învăţământ, dar şi despre modul în care se implică în rolul de Primă Doamnă.

„Cred că este prima dată, după mulţi ani, când publicul pare să aibă aşteptări de la Prima Doamnă; acest lucru este, probabil, o consecinţă a deschiderii cu care am fost ales, dar i se datorează şi felului de a fi al soţiei mele. Nici evoluţia societăţii româneşti nu trebuie exclusă când discutăm despre acest subiect”, scrie Iohannis.

El afirmă că „simpatia cu care este primită Carmen peste tot pe unde mergem îi încurajează şi îi bucură nespus pe amândoi.

„Nu cred că Prima Doamnă trebuie să fie o anexă a preşedintelui, nici nu cred că îl poate înlocui pe acesta. Soţia mea poate să mă susţină însă în toate demersurile mele, să contribuie la o mai bună receptare a ideilor pe care le îmbrăţişăm, să creeze o legătură mai strânsă cu anumite segmente ale societăţii şi, de ce nu, să se implice, de exemplu, în diverse campanii educaţionale sau în sprijinirea tinerelor talente”, consideră preşedintele.

El spune că soţia sa are multe calităţi de persoană publică şi a luat parte împreună cu el la evenimente protocolare, dar continuă să predea limba şi literatura engleză la Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr” din Sibiu.

„A venit, însă, adeseori la Bucureşti. Când au avut loc evenimente la care a putut să participe, a venit şi a stat în Capitală, dar nu s-a mutat permanent. Predă în continuare, munca ei îi aduce multă bucurie. Este adevărat că după vacanţa intersemestrială şi-a redus norma la jumătate, ca să poată jongla mai uşor cu noile cerinţe, însă nu va renunţa la predat.

Citeşte şi: Klaus Iohannis: Este o idioţenie totală ideea că eu aş face lobby pentru o companie austriacă

Nu s-a pus niciodată această problemă şi niciunul dintre noi nu a fost de părere că trebuie să se despartă cu totul de şcoală. Nu vedem utilitatea unei astfel de decizii. Pe ea o pasionează ceea ce face şi vrea să rămână conectată cu munca de la catedră. Singurele aspecte mai solicitante sunt drumurile, de la Sibiu la Bucureşti şi înapoi. Nu ni se pare însă că posibilitatea de a preda la un liceu din Bucureşti este o variantă care poate fi luată în calcul”, mai scrie Iohannis.

Klaus Iohannis a scris şi despre Monica Macovei pe care a descris-o că a încercat să imite stilul în forţă al lui Traian Băsescu

Klaus Iohannis se referă în carte şi la Monica Macovei, despre care spune că „abordând acest discurs virulent justiţiar, antihoţi, antisistem, anticorupţie, în campania electorală, a încercat, mai mult sau mai puţin conştient, să imite stilul în forţă al lui Traian Băsescu”.

„În programul meu, mi-am asumat şi această poziţie, care afirmă explicit lupta împotriva corupţiei şi apărarea statului de drept, însă discursul justiţiar al doamnei Macovei va aduna întotdeauna un număr de voturi, indiferent dacă mainstream-ul este sau nu anticorupţie.

Şi asta pentru simplul fapt că discursurile apăsat justiţiare atrag întotdeauna. Impresia mea a fost că votanţii care au susţinut-o cu fervoare, de la bun început, se săturaseră de stilul Ponta, erau exasperaţi de stilul Băsescu şi mulţi au vrut să se meargă mai departe cu pedepsirea vinovaţilor, cu întărirea statului de drept„, scrie şeful statului.

„La început, Monica Macovei m-a atacat. Ea a crezut sincer că are şanse să ajungă în al doilea tur şi cred că realmente nu a interesat-o candidatura mea. Probabil că cineva i-a spus că ar fi bine să mă atace, dar nu acest aspect ar fi fost chestionabil.

În cazul candidaturii dumneaei, cred că problema a constat în tacticile pe care le-a pus la lucru pentru a se profila ca independentă. Dacă şi-ar fi dat demisia din partid şi ar fi candidat independent sau susţinută altcumva, ar fi fost un lucru onorabil, căruia nu i s-ar fi putut reproşa foarte multe în cele din urmă. Însă pentru că a candidat câtă vreme era încă membru PDL, cu toate că PDL a avut altă propunere pentru prezidenţiale, întreaga candidatură mi s‑a părut foarte discutabilă”, arată Iohannis în carte.

Citeşte şi: Klaus Iohannis: Voi ataca la Curtea Constituţională modificările aduse la Codul Penal dacă va fi nevoie VIDEO

El continuă: „Nu am aprecieri pozitive pentru o astfel de tactică. Doamna Macovei fusese aleasă în mai, cu câteva luni înainte, ca europarlamentar pe listele PDL, aşa încât această situaţie mă conduce la concluzia că politicienii, mai ales aceia care vor să iasă în evidenţă, au o problemă în a înţelege ce înseamnă să faci parte dintr-un partid. Numai la noi alegătorii premiază acest tip de atitudine.

În altă parte, electoratul sancţionează o asemenea conduită întrucât, prin astfel de gesturi, dovedeşti că eşti incapabil să joci in echipă. Desigur, juridic se poate reglementa şi această relaţie de fidelitate dintre un partid şi membrii lui, însă deocamdată nu a existat voinţa politică pentru o astfel de procedură. Monica Macovei a insistat pe statura ei independentă politic, cu toate că întreaga sa carieră politică evoluase în cadrul unui mare partid politic, PDL, formaţiune de care s/a despărţit subit, cu foarte puţin timp înainte de alegerile prezidenţiale. Or, eu calific acest gest ca fiind tot o formă de traseism, e drept, ceva mai atenuată”.

Cartea preşedintelui României „Primul pas” are aproape 300 de pagini şi apare săptămâna viitoare la Editura Curtea Veche.

Volumul „Primul pas” reprezintă o continuare a cărţii „Pas cu pas”, publicată în 2014, şi va fi lansată în 23 mai, la ediţia de anul acesta a Târgului Internaţional Bookfest, care va avea loc la Romexpo.

Prima carte a lui Klaus Iohannis – „Pas cu pas” – a fost lansată în 19 noiembrie 2014, la trei zile după câstigarea alegerilor prezidenţiale. Volumul a fost vândut în peste 130.000 de exemplare, marcând mai multe recorduri editoriale.

Citeşte şi: Klaus Iohannis, despre lupta anticorupţie: Nu e un hobby pentru mine, e o necesitate absolută pentru România

Astfel, după ce a fost cea mai căutată carte din istoria Târgului Gaudeamus (19 – 23 noiembrie 2014), cu aproape 8.000 de exemplare vândute în trei zile, „Pas cu pas”, de Klaus Iohannis, a devenit unul dintre volumele cu cea mai rapidă ascensiune în topul vânzărilor din România, atingând cifre rar întâlnite pentru piaţa de profil românească, atât pentru ediţia tipărită, cât şi pentru cea în format electronic, spuneau reprezentanţii editurii Curtea Veche Publishing.

De asemenea, Curtea Veche Publishing a primit solicitări pentru traducerea volumului în limbile bulgară, germană, maghiară şi olandeză.