La ce salariu ajunsese Nicolae Ceaușescu înainte de a fi ucis. Suma netă, dezvăluită de fostul ministru de Finanțe din perioada regimului comunist

Salariile liderilor politici din perioada comunistă încă reprezintă interes pentru public, în special în contextul comparațiilor cu veniturile actuale ale demnitarilor. Una dintre mărturiile pe acest subiect vine de la Petre Gigea, fost ministru de Finanțe în perioada regimului comunist, care a descris modul în care erau acordate salariile în aparatul de stat și ce venit avea Nicolae Ceaușescu.

Conform lui Petre Gigea, salariul liderului comunist era relativ modest raportat la funcția pe care o ocupa, fiind stabilit după o logică specifică sistemului socialist.

„Ceaușescu avea 12.000 de lei salariul și 3.000 de lei de indemnizație de conducere. În total, 15.000. Asta era net ce primea el în plic. Aproape 800 de dolari. Era cel mai mic salariu din lume de președinte. Și, bineînțeles că, de la el, pornea câte o mie, câte o mie, în jos, funcțiile respective. Adjunctul meu mi-a trecut la președintele României 20.000 de lei. După aceea, prim-ministrul 19.000 de lei, vice prim-ministrul 18.000 de lei, ministrul 17.000 ș.a.m.d. Deci toată lumea câștiga în funcție de președinte”, a declarat Petre Gigea pentru canalul de YouTube Atelierul de Detailing.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Citește și: Asemănările dintre Mamdani, noul primar al New Yorkului și Nicolae Ceaușescu. Afirmațiile făcute de un român stabilit în SUA

Alte articole

Nostalgia epocii Ceaușescu, alimentată prin noi mesaje agramate pe conturi-fantomă. CNSAS demontează mitul industriei comuniste înfloritoare. DOCUMENT

Cum arată fosta vilă de protocol din Delta Dunării a lui Nicolae Ceaușescu. Era una dintre reședințele preferate ale dictatorului

În perioada comunisă, salariile demnitarilor erau stabilite într-un sistem strict ierarhizat, în care venitul liderului statului devenea punctul de referință pentru toate celelalte funcții din administrația centrală. Conform fostului ministru, diferențele salariale între funcțiile politice erau stabilite gradual, iar veniturile nu reflectau neapărat responsabilitatea sau influența politică reală.

Acest model salarial făcea ca, uneori, persoane din anumite sectoare industriale sau militare să câștige mai mulți bani decât miniștrii.

„În 1985, când s-a făcut o majorare de salarii, întâi s-a dat la mineri, la metalurgie, ramurile industriei grele și, pe urmă de tot, venea funcționărimea. Printre altele, în ceea ce privește funcționarii, miniștrii, inclusiv președintele țării (adică Ceaușescu, n.r.), trecuse mai multe de juma’ de an și nu le majora salariile. […] La un moment dat, directorul general al Văii Jiului (centrul minerilor, n.r.) avea salariul mai mare decât ministrul Minelor. Erau unii generali care avea și soldă de grad și așa mai departe, care aveau salariul mai mare decât ministrul Forțelor Armate”, a spus Petre Gigea.

Fostul ministru de Finanțe a vorbit și despre un episod legat de o propunere de majorare a veniturilor pentru Nicolae Ceaușescu, care ar fi avut loc în contextul ajustărilor salariale din anii ’80.

Conform mărturiei sale, liderul comunist ar fi considerat prea mare suma propusă pentru salariul prezidențial.

„Ia dă tabelul…parcă-l văd și-acum…eram în picioare, în birou. Se uită: «20.000…bani mulți, nu se poate.» Dumneavoastră aveți cel mai mic salariu din lume… «Mă, știu, mă, dar, totuși, 20.000 nu se poate, e mult.» Pune mâna pe stilou și zice: «Uite!» Taie 15.000 și trece 16.000 de lei.”, ar fi spus Nicolae Ceaușescu.

Cu toate că salariul lui Ceaușescu era relativ redus, comparativ cu cele ale liderilor din alte state, istoricii și analiștii perioadei comuniste spun că poziția de lider al statului îi oferea acces la resurse și beneficii care nu erau reflectate în venitul lunar.

Locuințele de protocol, transportul oficial, accesul la magazine speciale și sistemul de aprovizionare dedicat nomenclaturii reprezentau avantaje semnificative, inaccesibile oamenilor de rând.

Așadar, salariul oficial al  lui Ceaușescu nu reprezenta neapărat un indicator al nivelului real de trai sau al puterii economice de care dispunea conducerea politică.

Citește și: Când a ajuns pizza în România și cum arăta în vremea comunismului. De ce Elena și Nicolae Ceaușescu refuzau să o mănânce