Psihologul Angela Evans, de la Universitatea  Brock, şi Kang Lee, de la Universitatea Toronto, au publicat recent, în jurnalul Developmental Psychology, un articol în care arătau că, discutând cu un grup de copii de diferite vârste, aceştia au spus minciuni în următoarele proporţii: 25% dintre cei de doi ani, 50% dintre cei de trei ani, 80% dintre cei de patru ani, scrie descopera.ro

Cel mai interesant aspect este însă faptul că această capacitate de a spune minciuni este legată de dezvoltarea cerebrală.

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Oana Moșneagu și-a făcut petrecerea burlăcițelor la Roma. ...

Cu cât i-a plătit Selly pe Costi Max şi Adrian Elicopter ca ...

Copiii care spun minciuni nu sunt „mai avansaţi din punct de vedere moral”, spune Angela Evans, dar sunt ceva mai avansaţi din punct de vedere cognitiv

Angela Evans a organizat un experiment în care a pus 41 de copii cu vârsta de doi ani şi 24 de copii de trei ani să ghicească despre ce jucărie este vorba după sunetele pe care le producea aceasta. La un moment dat, adultul care manevra jucăria ascunsă părăsea camera, spunându-i copilului să nu se uite despre ce jucărie era vorba. Cu ajutorul unei camere ascunse, se putea vedea dacă mititeii trişau sau nu. Întorcându-se în cameră, adultul îl întreba pe copil dacă s-a uitat la jucărie.

Copiii de doi ani care nu spuneau adevărul nu păreau totuşi să aibă neapărat intenţia de a induce în eroare adultul; ei ar fi vrut să nu se fi uitat la jucărie şi spuneau, aşadar, ce ar fi vrut ei să fi făcut: deci, spuneau că nu s-au uitat.

Psihologul a mai observat că, deşi copiii pot începe să mintă de la o vârstă foarte fragedă, copiii mai mici tind să se dea de gol atunci când li se pun întrebări de verificare, de exemplu: „cum arăta jucăria?” Asemenea situaţii, spune specialistul, le pot da părinţilor prilejul  de a discuta cu copilul despre ce e bine şi ce rău.