Lacrimi de 8 Martie: „Femeia trebuie să ţină casa, chiar dacă îţi dă o palmă”

În ultimele luni Mariana a locuit în adăpostul pentru victimele violenței domestice al Asociației Diaconia, un centru pitit între blocurile dintr-un micuț cartier bucureștean care ar fi arătat destul de trist dacă nu ar fi avut străzile străjuite de arbori viguroși.

Am întâlnit-o într-o zi de la sfârșitul lunii august a anului trecut. Stăteam față în față în sala de mese luminoasă de la parterul adăpostului, iar unul dintre primele lucruri pe care mi le-a spus a fost că abia așteaptă să divorțeze, să renunțe la numele soțului și să își recapete numele de fată: „Mie toată viața mi-a spus că sunt datoare față de el că mi-a dat un nume… că mie numai Moise mi se potrivește. Îmi vreau numele înapoi că mi-a scos ochii… custodia la fete, pensie alimentară”.

––

Alte articole

Mesajul lui Călin Georgescu de Ziua Femeii: „Renașterea României începe în inima mamelor ei”

Nicușor Dan, mesaj dur la adresa autorităților de Ziua Internațională a Femeii: „Din păcate, astăzi nu toate femeile primesc flori și prețuire. România mai are multe de făcut”

Era 14 iulie, seara, când soțul i-a aruncat mâncarea afară: „A zis că era mâncarea stricată și a aruncat cu oalele în curte… mâncare făcută de două zile”. Radu băuse 7 beri și era foarte nervos.

Nu era prima oară: „Îmi aducea toate oalele cu mâncare în curte, zicea că e mâncarea stricată, numai ca să am eu de făcut mâncare. Găteam numai ce spunea dânsul”.

Însă în seara de 14 iulie Mariana a vrut să îi țină piept. Când bărbatul i-a zis să iasă în curte să strângă mizeria, a refuzat. Atunci a trimis-o să se culce „pe beci”, o cameră neîncălzită, prima de la drum. La scurt timp a venit după ea: „M-am refugiat acolo și acolo mi-a dat cu pumnul în barbă. Mi-a dat doi pumni și două palme. Și când am început să țip a închis geamurile să nu se audă. Atunci m-a tras în casă. M-a târât și prin camera la fete și m-a băgat cu capul în șifonier să-mi iau haine:”.

Și-a luat pantalonii, bluza, geanta, ce-a apucat: „Am zis măcar geanta să mi-o iau ca să plec la servici”.

Pe la 10:20 seara a dat-o afară din curte.

„La nici 5 minute m-a sunat că să mă întorc înapoi că nu-mi face nimic”.

Nu a vrut. Radu a ieșit pe străzi să o caute. Cele două fetițe, Ramona de 11 ani și Cristiana de 10 ani, rămăseseră în casă.

„Am colindat străzile. M-a sunat Ramona:. Fugi în stânga, fugi în dreapta… Apoi m-am dus la câteva străzi depărtare ca să nu mă vadă. La câte vecine am sunat și am strigat la poartă. Și niciuna n-a răspuns, n-au auzit”.

Se făcuse 12 noaptea, nu mai circula nicio mașină și Mariana ar fi sunat la poliție, dar se temea să nu-i facă rău soțului. În acea noapte Radu pleca în străinătate în interes de serviciu și se gândea că dacă îl reclamă la poliție va fi chemat la secție, nu va mai putea pleca și-și va pierde serviciul.

A stat pe străzi până la 3.30, când l-a văzut că s-a urcat în taxi ca să meargă la aeroport. Dar nici atunci teroarea nu dispăruse. Îi era frică să intre în casă: „Tot mă temeam: dacă vine că și-a uitat ceva?”.

Până la urmă s-a întors, și-a făcut o cafea, s-a spălat, iar la 5 a plecat la serviciu.

Ceva se schimbase însă față de multele bătăi din trecut. Mariana luase hotărârea să profite de cele 4-5 zile în care soțul nu era acasă ca să-l părăsească. A dus strictul necesar de haine la o vecină, iar pe 18 iulie a venit în adăpost alături de cele două fetițe.

Sâmbătă, când s-a întors, Radu a primit vestea că nevasta sa nu mai era acasă. După o lună, pe 18 august, Mariana a depus actele de divorț.

Reportajul integral pe greatnews.ro