„Mi-e silă și scârbă de voi, nenorociților!” / „Nu pot să cred că domnul Călin Georgescu a fost arestat și românii stau în casă. Cei care ați dezbinați, Makaveli, Georgiana, să vă duceți după domnul Călin Georgescu” / „Din momentul ăsta să nu vă mai aud că vă plângeți de traiul pe care îl duceți” / „Jos labele murdare și jegoase de pe președintele nostru”, sunt doar câteva dintre reacțiile fanilor săi.
După arestarea lui Călin Georgescu, suveraniștii au lansat un nou apel la donații, de această dată pentru strângerea a 1,1 milioane de euro, bani despre care afirmă că ar putea duce la eliberarea fostului candidat la alegerile prezidențiale. Însă legislația penală nu prevede că achitarea presupusului prejudiciu anulează automat o măsură preventivă.
Apelul fanilor lui Călin Georgescu vine la doar câteva zile după o altă mobilizare online, pentru cumpărarea unei vile de aproximativ 1,2 milioane de euro în Toscana.
Strângerea de donații a fost publicată pe o pagină intitulată „Libertate pentru Călin Georgescu” și pleacă de la ideea că fostul candidat ar putea ieși din arest dacă prejudiciul reclamat în dosar ar fi acoperit: „Pentru a fi eliberat, domnul președinte Călin Georgescu trebuie să plătească prejudiciul de 1.100.000 de euro”. Autorii apelului le solicită internauților să spună cu ce sumă ar putea contribui și susțin că aceștia ar urma să fie contactați ulterior.
Nu există însă în Codul de procedură penală un mecanism prin care simpla achitare a prejudiciului reclamat de procurori să anuleze automat arestarea preventivă a lui Călin Georgescu.
Potrivit articolului 242 din Codul de procedură penală, o măsură preventivă este revocată atunci când au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii. Instanța poate, totodată, să o înlocuiască cu una mai ușoară după evaluarea concretă a cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului. Practic, plata unei sume de bani poate deveni un element analizat în evoluția unui dosar, dar nu echivalează cu achitarea unei „taxe de ieșire” din arest.
De asemenea, confuzia poate veni și din existența în legislația română a controlului judiciar pe cauțiune. În realitate, cele două lucruri sunt diferite. Articolul 216 din Codul de procedură penală prevede că organul judiciar poate dispune controlul judiciar pe cauțiune doar dacă apreciază că această măsură este suficientă. Tot organul judiciar hotărăște valoarea cauțiunii. Cu alte cuvinte, nu inculpatul și nici susținătorii săi nu pot transforma unilateral plata presupusului prejudiciu într-o cauțiune și, implicit, într-o eliberare.