Lecţii de viaţă de la nouă COPII CHINUIŢI de sărăcie, foame, frig şi boală – GALERIE FOTO

Sunt mici şi firavi, suportă foamea şi uneori frigul le intră în oase. Se pierd printre oameni şi visează ca într-o zi lumea lor să prindă culoare. Nouă copii prezentaţi de RTV.NET în campania "România are suflet" oferă adevărate lecţii de viaţă oamenilor mari.

10 apr. 2013, 05:30

Victor este un băieţel greu încercat de viaţă. Problemele apasă greu pe umerii lui. Are doar 12 ani, dar ochii lui ascund multă durere. Trăieşte într-o familie săracă, se bucură de fiecare bucată de pâine şi de fiecare zi alături de cea care i-a dat viaţă. Visător la o nouă şansă pentru buna lui mamă, care este bolnavă de ciroză, copilul se pierde uneori printre gânduri în timpul orelor şcolare. Sărăcia, felia de pâine cu care trebuie să se sature zilnic, hainele de căpătat şi mai ales boala mamei, îl fac să plângă în fiecare zi. Cu toate astea, copilul îi uimeşte pe ceilalţi cu bunătatea şi modestia de care dă dovadă.

Citeşte: RUGA unui copil care vrea să-şi salveze mama grav bolnavă

Cu ochii în lacrimi, Robert, un copil de doar 14 ani, spune că se simte diferit de toată lumea. Sărăcia a săpat adânc în sufletul lui. Locuieşte cu mama, sora, bunicul şi bunica într-o cămăruţă de doar câţiva metri pătraţi. Nu a avut niciodată camera lui, doar o visează. Forţat de soartă, la doar 14 ani băiatul a fost nevoit să-şi asume peste noapte rolul de bărbat şi să-şi îngrijească aşa cum poate familia. A învăţat să gătească, să facă în casă curat şi să-i poarte de grijă surorii mai mici. O învaţă să scrie, să numere şi mai ales îi dă speranţă. Visează ca într-o zi mai bună, el va reuşi în viaţa şi într-o zi vor avea de toate.

Şi-a creat propria lume în care se refugiază de fiecare dată când în mâinile lui ajunge un creion de desen. În ciuda tristeţii care-l întâmpină în fiecare dimineaţă, desenele lui sunt vesele. Probabil că inocenţa copilariei încă îl mai salvează.

Citeşte: În lupta cu sărăcia, un copil de 14 ani dă lecţii de viaţă 

Liliana este o copilă abandonată printre străini. La 6 ani a ajuns la o casă de copii, împreună cu cei trei frăţiori. Nu a cunoscut niciodată iubirea mamei, iar tatăl este prea sărac şi neputincios pentru a-i oferi un cămin. Cu toate astea fata este un copil deosebit. Învaţă foarte bine la şcoală, participă la olimpiade şi creşte frumos transformându-se uşor, uşor într-un om cu idealuri.

Citeşte: Copil nevinovat condamnat la suferinţă, ABANDONAT într-un centru de copii, OLIMPIC la 4 materii

La doar 30 de kilometri de centrul Bucureștiului, mai multe familii trăiesc mai rău decât în Evul Mediu: supraviețuiesc de la o zi la alta în case încropite din cartoane, se încălzesc din cauciucurile pe care le pun să ardă și depind de gunoiul pe care alții mai avuți decât ei îl aruncă. Printre ei își trăiește copilăria și Alex, care la vârsta de 7 ani este greu încercat. Chiar dacă este un băiat care ar trebui să se bucure de copilărie şi să meargă la şcoală, micuţul Alex munceşte de la 5 dimineaţa în fiecare zi: adună pet-uri din gunoaie.

Citeşte: Un copil de 7 ani îşi caută „bucuria” printre gunoaie. Alex nu ştie când e ziua lui VIDEO

Suferinţa şi tristeţea devin tot mai prezente şi în viaţa unui copil de 16 ani, un adolescent care se luptă să meargă pe drumul cel bun, în ciuda greutăţilor vieţii. Bogdan Ştefan este un copil mai tot timpul trist. A rămas fără tată la o vârstă fragedă, iar pe zi ce trece, mama lui este tot mai bolnavă şi lipsită de puteri. Departe de lumea tristă în care îşi trăieşte adolescenţa, Bogdan se refugiază în lumea cărţilor şi în pictură. Penelul îi păstrează gândurile curate şi dorinţele simple. Bogdan învaţă bine, participă la concursuri de cultură generală, joacă teatru şi pictează pe sticlă.

Citeşte: Ruga unui copil cu privire de gheaţă. Povestea tristă a unui fiu de erou, condamnat la sărăcie VIDEO

Şi Bogdan trăieşte într-un univers invers. Şcoala este locul care îi aduce cele mai multe bucurii. Acasă înseamnă doar întuneric, suferinţă, foame. Într-un subsol întunecat, umed şi rece, într-o boxă de 6 metri pătraţi, un copil blajin creşte şi se formează, se transformă uşor, uşor într-un miracol. Pe umerii lui apasă greu grija celor patru fraţi mai mici, unul bolnav cu Sindrom Down.

Citeşte: „Pentru mine aici e Paradis”. Cât de puţin înseamnă fericirea pentru un copil condamnat de soartă

Ruxandra, o copilă de 15 ani, din Plopeni, Prahova, are o poveste cutremurătoare. Fata şi-a pierdut ambii părinţi la o vârstă foarte fragedă. Avea nouă ani când şi-a pierdut mama, iar doi ani mai târziu şi-a pierdut şi tatăl. Trăieşte doar cu bunica dintr-o pensie mică. Copilul de 15 ani, maturizat înainte de vreme, îşi găseşte refugiul în şcoală şi-n poezie. Versurile scrise de Ruxandra exprimă multă suferinţă ascunsă.

Citeşte: Poezia unei inimi frânte, povestea cutremurătoare a unei copile de 15 ani VIDEO

Alexandru, un copil de 10 ani, este crescut de bunici şi mama, într-un apartament modest din Rahova. Este un copil bun, are diplome de merit la matematică, istorie, română, geografie şi şah, în ciuda faptului că mama este copleşită de greutăţi. Trăiesc dintr-un salariu mic şi cu toate astea băiatul a ajuns dansator de performanţă. Din păcate, mama nu mai face faţă cheltuielilor şi se gândeşte să-l retragă de la cursuri.

Citeşte: Prin viaţă în paşi de dans. Speranţa, singura punte de trecere spre un destin mai bun VIDEO

Răzvan se pierde uşor printre oamenii mari pentru ca la doar 10 ani să ia în piept problemele unui adult. Trece prin lume zâmbind, obţine note bune la şcoală şi aplauze când este pe scenă. În acest fel, băiatul încearcă să aducă măcar o urmă palidă de fericire pe chipul părinţilor. Răzvan şi familia lui sunt condamnaţi la sărăcie. Părinţii şi-au pierdut locurile de muncă şi trăiesc zilnic sub ameninţarea că vor fi aruncaţi în stradă.

Citeşte: Viaţa, un teatru trist în ochii unui copil hăituit de sărăcie şi neputinţă VIDEO