Legenda Babei Dochia şi a celor 9 cojoace

Daca tinem seama ca in stravechiul calendar roman anul incepea pe 1 martie, Baba Dochia apare ca intruchiparea anului vechi, care este pe sfarsite si trebuie sa moara. Moartea Dochiei in ziua de 9 martie se considera hotar intre anotimpul friguros si cel calduros.

Astfel, perioada cuprinsa intre 1 si 9 martie reprezinta intervalul de timp in care Dochia isi implineste destinul urcand muntele, impreuna cu turma sa de oi, pentru a muri inspre renastere. Aspectul instabil al vremii din aceasta perioada este considerat a se datora caracterului capricios al Babei Dochia.

Legendele despre Baba Dochia sunt numeroase. Una dintre ele o infatiseaza ca o baba ce avea o nora, pe care o napastuia ori de cate ori i se ivea ocazia. Odata, la 1 martie, o trimite sa spele lana, dar nu oricum, ci din neagra sa o faca alba. Pe nora o ajuta un inger. Ii da o floare alba si ii spune sa spele lana cu ea. Baba Dochia decide sa plece cu oile la munte, fiind convinsa ca venise primavara pentru ca-si vazuse nora cu floarea in mana.

Ea isi pune 9 cojoace de blana si urca cu oile la munte. Acolo este fie prea cald, fie prea frig, ploua si i se uda cojoacele. Se dezbraca rand pe rand de cojoace, iar cand ramane in camasa, vine gerul si o ingheata. Dumnezeu a transformat-o in stanca, impreuna cu oile, sa ramana amintire.

O altă legendă spune că baba îl ia la munte şi pe Dragobete, băiatul ei, care îngheaţă primul, inclusiv nasul care curge, dar bătrână se supără crezând că băiatul cântă din fluier. Alteori, omenii o avertizează că în martie timpul este schimbător, dar ea răspunde cu vulgaritate şi merge mai departe. Mărţişor (denumirea populară a lunii martie), auzind cuvintele urâte aruncate de bătrână la adresa lui, împrumută de la Făurar (luna februarie) două zile geroase că să o pedepsească.

In familiile traditionale, cand personalitatile feminine se intalneau, adesea se intampla ca acestea sa intre in conflict. Astfel, „Baba” nu simboliza o batrana urata si rea, ci o femeia care isi castiga propria autoritate. Pentru ca primele zile ale lunii martie au prezentat intotdeauna o instabilitate atmosferica crescuta, asocierea fiecarei femei cu una dintre cele noua zile era perceputa inainte ca o responsabilizare si o metoda de educare spre autocontrol si constientizare a propriilor indatoriri in cadrul familiei. Fiecare dintre cele noua zile, in functie de vremea pe care o aducea, dezvaluia caracterul, calitatile si defectele fiecarei femei in parte.

Babele, simbolizate de Baba Dochia, nu reprezinta altceva decat ultima lupta care se da intre iarna si primavara. Dupa moartea ei, zilele incep sa creasca, iar vremea frumoasa triumfa.