Lia Savonea, noua șefă a Înaltei Curți: Cele mai grele decizii trebuie asumate, nu evitate!

Lia Savonea a susținut în fața membrilor CSM un discurs axat pe asumare, responsabilitate și echilibru, definindu-și candidatura drept ”o misiune”.

„Candidez nu pentru o funcţie, candidez pentru o misiune. (…) Am învăţat că independenţa nu este un lucru câştigat, este o răspundere şi o luptă de zi cu zi. Justiția se construiește prin decizii, iar cele mai grele decizii trebuie asumate, nu evitate.”, le-a spus Lia Savonea membrilor CSM.

Savonea a mai spus că prin mandatul primit ”nu caută confortul, ci responsabilitatea și asumarea”. De asemenea, fosta președintă a CSM a subliniat importanța îmbunătățirii mecanismelor de unificare a practicii judiciare, un obiectiv considerat esențial pentru consolidarea autorității Înaltei Curți ca instanță supremă de interpretare juridică.

Savonea a formulat și o critică fermă la adresa Ordonanței de Urgență nr. 62/2024, cunoscută în spațiul public drept „ordonanța tribunalelor sătești”. Aceasta a transferat către ICCJ un volum mare de dosare legate de dezlegări de drept în materie de salarii și pensii, aglomerând nejustificat activitatea instanței supreme.

Alte articole

Guvernul Nicuşor-Bolojan propune măsuri drastice în Justiţie. Creşte vârsta de pensionare la 65 de ani pentru magistraţi şi se elimină cumulul pensiei cu salariul

Lia Savonea este noua șefă a instanței supreme

„Această ordonanță ridică probleme serioase de legitimitate și chiar de constituționalitate. Ea distorsionează scopul constituțional și legal al hotărârii prealabile”, a explicat judecătoarea, citată de evz.ro.

Noua președintă a ICCJ a insistat, de asemenea, pe nevoia unei transparențe sporite în activitatea Înaltei Curți, văzută ca mijloc de restabilire a încrederii cetățenilor în justiție. Însă această deschidere, a avertizat ea, trebuie însoțită de „cea mai înaltă responsabilitate și disciplină a libertății de exprimare”, pentru a contracara discursurile deformate din spațiul public.

Totodată, Savonea a pledat pentru adoptarea unei legi distincte privind statutul Înaltei Curți și, în general, al puterii judecătorești, argumentând că actualul cadru normativ leagă instanța supremă de alte instituții din autoritatea judecătorească „importante, dar care nu sunt egale în statut sau funcție cu Înalta Curte”.