După modelul cunoscut, oamenii au lansat, premergător așteptatei transformări în partid, o fundație apolitică de dreapta. Care să dezbată intelectual lucruri politice. Și la moșirea publică a căreia s-au arătat, în deplină transparență ideatică, întru susținerea unui liberalism sincer, care să nu cumva să consoneze cu Vocea Rusiei, marginalizații portocalii Toader Paleologu și Sever Voinescu-Cotoi, plus inepuizabilul țărănist Aurelian Pavelescu. N-a ratat momentul festiv nici fostul șef al SIE (și premier de-un anotimp) Mihai Răzvan Ungureanu. Parcă la pachet, întru continuarea liniei directoare, s-a prezentat și actualul șef al spionilor, autosuspendatul din PNL (și, totodată, exclusul) Teodor Meleșcanu. Mai lipsea Monica Macovei și, privind la televizor, ne-am fi simțit iar în mijlocul luptei forțelor democratice împotriva loviturii de stat.

Șansa imediată a măreței inițiative e cea a mielului de Paște. Dacă nu se va rupe rapid USL, ce membru important și rațional al PNL, cu (sau chiar fără) acces la resursele publice, se va arunca, de dragul democrației interne, într-o aventură politică nebună? Pentru ce-ar face-o? Dacă nu curge, pică. De bine, de rău, cu dictatorul lor actual pe scaun, liberalii au juma’ de țară sub talpă și pe (drept de) semnătură. Ceea ce, oricât de lucios ar fi blazonul Brătienilor, nu prea li s-a întâmplat în istoria politică recentă. Nici măcar niște mari disidenți ai PD-L, cât o părea el Vasile Blaga de lipsit de perspective politice, nu văd să se încoloneze în spatele vexaților liberali de caviar și voie bună. Fiindcă le lipsește impulsul factorului Elena Udrea. Iar faimoasa blondă prezidențială doar bagă nuiaua prin gardul din Modrogan, joacă pe greșeala adversarului ei intern și-l așteaptă degajată să-și rupă gâtul.

Fandoseala asta de televizor poate fi gonflată mediatic și politic numai dacă președintele PNL o va face. Dincolo de iritarea firească, o decizie de excludere-n bloc a unor liberali fără greutate-n economia jocului i-ar legitima pe aceștia, i-ar face atractivi și, cu nuanțele de rigoare, frecventabili. Adică ar coagula o alternativă...