Acum câteva zile şeful Executivului a răspuns la cererile de bani ale liderilor PDL cu o uşă trântită. Uşa e mare, înaltă, din stejar lustruit şi e o bază solidă pentru imaginea de premier independent, cu aer de tehnocrat a lui Ungureanu.Cum ar veni, uite, dom'le, pedeliştii îi cer bani pentru pomeni electorale şi Ungureanu rezistă. Presiunea politică e mare,  Frunzăverde e luat pe sus de vântul schimbării, Ungureanu rezistă. În Slatina lui Vâlcov soarele USL străluceşte puternic, Ungureanu rezistă.În Consiliul Judeţean Neamţ a izbucnit furtuna, Ungureanu nu prea mai rezistă aşa bine, deci mai dă cu fixativ. Guvernul spune că va aloca vreo 148 de milioane de euro administraţiei locale pentru plata unor datorii şi cofinanţarea de proiecte europene.Adică se dau bani la toţi nevoiaşii, indiferent de culoarea lor politică, în funcţie de nişte criterii economice. Problema e că aceste criterii sunt atât de cuprinzătoare încât condiţiile sunt îndeplinite de o jumătate de ţară care abia s-ar descurca cu un miliard de euro. Nu e o glumă, la sfârşitul anului trecut Asociaţia Comunelor din România se plângea că una bucată mie de primării sunt în pragul falimentului. De obicei în comunele cu o mie de locuitori se strigă „Faliment!” prin octombrie, dar în an electoral primăvara e ca toamna. Una peste alta, cu falimente peste proiecte, că nu se exclud deloc, Guvernul are de unde alege. Inevitabil, vor apărea acuze de dirijare a banilor pe criterii politice, dezbateri de genul „falimentul meu e mai mare, proiectul meu e mai european”. În această situaţie, dincolo de necesarele justificări economice pentru fiecare caz în parte, există o singură soluţie politică pentru omul politic Ungureanu: când se trage linia şi se fac socotelile, să se vadă foarte clar că Opoziţia şi Puterea şi-au împărţit frăţeşte banii. Altfel, lista va fi exact ca o lespede de mormânt politic trântită pe o coafură elegantă.