Liviu Maior, fost ministru al Educației, fost președinte al Comisiei Naționale UNESCO, senator, ambasador, multiplu Doctor Honoris Causa spune că reforma educației din România stagnează din cauza lipsei de comunicare între instituții și minister, iar schimbările frecvente nu sunt sustenabile.
Fostul ministru al Educației spune că proncipala problemă a învățământului din România este lipsa unei comunicări eficiente între instituțiile de educație și minister.
„Cred că problema numărul unu este a comunicării între instituțiile de învățământ, minister. Nu vreau să dau nimănui lecții și sfaturi, dar eu am ajuns ministru al Învățământului în 1992, într-o situație foarte dificilă pentru România și pentru sistemul educațional, care nu avea o lege. Funcționa pe o hotărâre de guvern. Deci un sfert din populația României depindea de o hotărâre de guvern.
Copiii și, bineînțeles că de copii toată lumea se ocupă… bunicii, părinții, unchii, mătușile, fiecare îl ascultă pe tânărul venind de la școală și își dă cu părerea despre ce trebuie făcut, cum trebuie făcut. Și atunci eu nu știam prea mare lucru din perspectiva plecării mele de la Universitatea din Cluj la București și n-am dat interviuri în presă.
Am fost destul de reținut, deși eram sub o presiune constantă din punctul acesta de vedere. Și aveam un răspuns pregătit. Dar așa, mai… „Domnule ministru, de ce nu vreți să dați un interviu?”; Zic: „Nu, că sunt în faza în care învăț învățământul”.
Eu, în realitate, mergeam săptămânal în județe și discutam cu oamenii, cu profesorii, ce vor ei și ce așteaptă ei. A fost așa o perioadă extraordinară. Erau zilnic demonstrații, zilnic. Mă transporta șoferul la serviciu și îl întrebam: „Cam câți sunt în fața Ministerului acum?”; Și secretarul meu nota care erau înjurăturile la adresa mea, că îi auzea de pe geam. Dar mi-a prins bine pentru că am reușit să cunosc problemele Învățământului”, a spus Liviu Maior în cadrul podcastului „Avangarda, cu Ionuț Vulpescu”, potrivit DCNews.
Citește și Se fac angajări la Ministerul Educației. Peste 300 de posturi au fost scoase la concurs
De asemenea, profesorul spune că termenul „reformă” este folosit excesiv în educație și că schimbările atât de frecvente nu sunt sustenabile. Acesta a dat exemplul Marii Britanii, unde modificările legislative se fac pe termen lung, prin testare și dialog cu cei implicați, nu prin decizii luate doar din birou.
”Deci a existat într-adevăr o folosire improprie a conceptului de reformă. Pentru că nici nu știu dacă există vreun segment care să suporte aproape an de an câte o reformă.
Eu am avut o experiență foarte bună. Am călătorit în Anglia la Manchester. La Manchester era proiectul de modificare a unor prevederi legale și acolo se resimțea nevoia reechilibrării, raportul dintre universități, facultăți pe profiluri tehnice și cele de umaniste. Și m-a impresionat faptul că știau până în anul 2012.
Deci eu am fost acolo în 1994, cred, și până în 2012 știau exact ce au de făcut. Și îi întrebam. „Noi luăm articol de articol, îl aplicăm, merge, rămâne în lege. Nu merge, îl schimbăm, intrăm în dialog din nou cu oamenii”. Dar nu poți dintr-un birou să faci singur reformă”, a mai spus fostul ministru al Educației.
Profesorul a explicat că România ar trebui să se bazeze pe propriile capacități, nu pe factori externi, și a avertizat că lumea se schimbă rapid, iar societatea trece prin transformări profunde fără să realizeze.
„Pentru că tot timpul avem preocupări ciudate așa, care domină opinia publică. Se nasc și discuții, sunt niște probleme. Cum sunt acum. Au plecat 600 de soldați americani. Suntem praf și pulbere.
Păi eu m-am întrebat dacă noi, ca și națiune, contăm în apărarea patriei noastre pe 600 de soldați americani. Înseamnă că avem o problemă gravă. Deci nu este numai un caz. În continuu sunt altele și altele. În probleme lumea se și schimbă. Noi nu ne dăm seama. Noi trecem practic printr-un gen de revoluție…”, a mai spus fostul ministru al Educației la podcast.