Locul inimii noastre este la Galeria Romană

Fiecare expoziție de la Galeria Romană este o nouă provocare sau invitație de a te descoperi pe tine însuți. Și, mai mult, fiecare expoziție este ca o încercare pe drumul cunoașterii sau pentru drumul tău către descoperire și autocunoaștere.

Normal, există bucuria frumosului care se revarsă din sălile în care este „construită” povestea. Există povestea, pe care o spune cel care a gândit și înfăptuit expoziția. Dar, ori de câte ori îți hrănești sufletul cu o nouă expoziție, cu o nouă poveste de la Galeria Romană, simți că ai mai urcat o treaptă, că ai mai „crescut”, ca om și ca suflet,  sau că ai mai șters puțin din întunecare și primești mai multă lumină.

Și acest… preambul cam lung e pregătire pentru urcuș.

De data aceasta, când intri în expoziție, trebuie să ai o liniște aparte, să te pregătești, pentru că trebuie, trebuie să-ți auzi inima, să-i asculți ritmul, să înțelegi ce vrea să-ți spună.

„Locul inimii noastre” este titlul minunii, scrie Evz.

În scenă suntem eu, inima mea și firul cel roșu de lână, firul vieții, pe care îl găsești după ce urci cele câteva trepte ale galeriei. Dacă vreau, firul cel roșu de lână, firul vieții, îl desfășor după mine prin toată expoziția și leg între ele toate inimile care bat acolo, în lucrări.

O inimă bate mai cu teamă, dar nu se oprește, e vitează. S-a lăsat străpunsă de razele luminii puternice și se arată lumii. Este plină de iubire și de speranță. Este plină de „drumuri”, de întrebări, de simțiri. Inima lui Christian Paraschiv.

O altă inimă bate cu fericire, puțin cam repede. Poate pentru că a ajuns acolo unde visa de atâta vreme să ajungă – la Roma. Lumina Romei a inundat-o.

O alta bate cu bucuria de a se întâlni cu natura neatinsă de nimeni, paradisiacă, liniștitoare, dar luxuriantă, pentru că au crescut în voie și iarba, și arborii, și florile.

Mai încolo, o altă bucurie, inimă și iubire în inima unei păduri înfrățite cu inima unui lac, un lac rotund, strălucitor ca o poartă spre altă dimensiune. Firul cel roșu de lână, firul vieții este lung și te îndeamnă să mergi mai departe spre cunoaștere.

Apoi, rămâi pe gânduri în fața lucrării „Biserica”- pământ și aur. Oameni și Lumină. Întuneric și Lumină. Inima îți bate cu putere și simți că în fața ta e povestea lumii întregi. Te uimește lucrarea, te trec fiori de teamă. Blana de oaie (fundalul) e de un negru profund. Început sau sfârșit? Dar totul se luminează când privirea se focusează pe aur, pe Lumină.

În timp ce desfășori firul roșu de lână, firul vieții, inima ta, printr-o minunată putere de a simți, retrăiește toate simțămintele inimilor care bat în lucrări. Parcă inima mea ar zbura pe un nor. Acela din tablou. Plin de culoare, de etape, de trepte ale culorii.

Când vrei să faci cale-ntoarsă și să strângi firul cel roșu de lână, firul vieții, dezlegându-te de fiecare lucrare, simți câte o mică apăsare în piept: unde este inima mea? În pădure, în strungă, în lanul de iriși, printre florile de magnolii? Unde este inima mea? S-a pierdut printre zidurile Romei? Unde este inima mea? Printre frunzele arborilor? Unde este inima mea? Prin Biserici? Unde este locul inimii mele?

Fără să vreau am lăsat câte puțin din inima mea în fiecare lucrare pe care am privit-o. Și cred că așa s-a întâmplat cu inimile tuturor privitorilor. Iar toate inimile noastre s-au întâlnit cu cele ale artiștilor, care au pus laolaltă bucuria, iubirea, credința, mulțumirea, speranța și ni le-au dăruit.

Din frânturile de inimă ale tuturor s-a născut o nouă inimă și aici și-a găsit culcuș – „Locul inimii noastre”, superba „încercare” de la Galeria Romană.

Eu simt că am mai „crescut” puțin.

Firul l-am strâns. Plec apăsată puțin de gândurile lui Christian Paraschiv: „«INIMA» are o adevărată memorie! Inima era în Egiptul antic organul ce trebuia să fie ușor, să fie echivalentul unei pene! Aceasta era condiția vieții după moarte! Pentru Noi, inima reprezintă iubirea Lui Dumnezeu și a celui ce merge alături! Pentru mine, această expoziție este ca un botez. Botez cu inimă și cu loc!(…)”. Este un fragment din mesajul transmis de Christian Paraschiv, de la Paris, la vernisajul expoziției.

Inima sa, îmi permit să spun, este acum în inima Galeriei Romane. La fel și a celorlalți artiști.

Am plecat. Cu inima plină de o bucurie deplină și cu sufletul mulțumit că am împărtășit atâta frumusețe cu celelealte inimi. La Galeria Romană este, pentru o vreme cel puțin, locul în care am găsit comoara. Locul inimii noastre…

Expoziția poate fi vizitată până la date de 10 martie 2023. La Galeria Romană, bulevardul Lascăr Catargiu, nr. 1, sector 1, București. Program galerie: Luni-Vineri: 10:00–18:00, Sâmbătă: 10:00–15:00.