Lora, în vârstă de 43 de ani, este una dintre cele mai cunoscute și apreciate cântărețe din țara noastră. Însă, puțini știu că vedeta nu a avut parte de o copilărie frumoasă, crescând fără tată. Cu toate că a fost pusă greu la încercare, vedeta a devenit una dintre cele mai iubite voci din România.
Cântăreața a crescut fără tată, iar în anul 2020 și-a pierdut și mama. Dubla absență a lăsat urme adânci în sufletul ei, dar a și contribuit la forța cu care a învățat-o să-și construiască singură viața.
În cadrul emisiunii „Puterea unui Lider”, vedeta a vorbit despre impactul pe care l-a avut lipsa tatălui ei. Aceasta avea doar 14 ani când părintele ei s-a stins din viață și a crescut alături de o mamă puternică și luptătoare, care s-a străduit să le ducă singure pe toate.
„Tata a murit când eram mică. Aveam patru ani. Mama și-a dat toate examenele posibile să ajungă farmacist primar. La un moment dat, era și profesoară de chimie la o postliceală farmaceutică. Am văzut ce înseamnă o femeie care nu are pe nimeni și care e foarte puternică. Fără să-mi dau seama atunci că lucrul ăsta o să-și lase amprenta pe mine și personalitatea mea.
Și asta e o sabie cu două tăișuri, pentru că am avut tot timpul orgoliul ăsta al femeii care poate singură, lucru care în același timp m-a obosit foarte tare și a făcut pe mulți oameni din viața mea, mai ales bărbați, să se simtă poate inutili în anumite momente”, a spus vedeta.
Artista a mai explicat că, în lipsa unui sprijin masculin, a fost nevoită să se maturizeze mai repede și să se învețe să se bazeze pe propriile forțe, iar exemplul mamei sale i-a fost călăuză pe tot parcursul vieții. În timp însă, a învățat că să ceri ajutor nu este o dovadă de slăbiciune și că unepri trebuie să treci peste mândrie, teamă sau orgoliu.
„Am înțeles după ani și ani că trebuie să existe un echilibru și o comunicare și este OK să te ajute cineva. Nu toată lumea care te ajută vrea neapărat ceva de la tine și îți ia ceva”, a mai mărturisit artista.
Totuși, Lora se gândește cu melancolie la perioada copilăriei, în care nu avea responsabilități sau probleme.
„Mi-e dor puțin de Lora mică, pentru că la ea nu existau piedici, nu existau nu se poate sau ușă închisă în nas. Nu exista acest concept. Și chiar dacă se închidea vreo ușă, nu aveam timp să fiu atentă la asta, pentru că găseam tot timpul soluții mult mai repede și eram mult mai optimistă, mai luptătoare”, a mai adăugat vedeta.