Problema apare în modul în care sunt formulate informațiile despre apartamente în contractele de vânzare-cumpărare. Unele documente menționează doar suprafața utilă totală, fără a specifica că o parte din aceasta reprezintă balconul, iar altele indică suprafața construită, cu sau fără includerea balconului.
Mecanismul din spatele acestei practici este explicat de Simona Dolniceanu, director al Serviciului Public Finanțe Locale (SPFL) Ploiești.
„Este adevărat că Legea locuinței prevede că balconul nu face parte din suprafața utilă, însă el este inclus în suprafața construită. În situația în care nu este menționată suprafața construită, impozitarea se face pe întreaga suprafață declarată, dacă din aceasta nu este exclus balconul.
Dacă este trecută doar suprafața utilă, fără a se specifica că o parte reprezintă balconul, aceasta se înmulțește cu coeficientul de 1,4 pentru a obține suprafața construită, care devine baza calculului impozitului.”
Această metodă duce la plata unui impozit mai mare decât se așteptau proprietarii, lucru care, normal, generează nemulțumiri și întrebări legate de corectitudinea și legalitatea aplicării acestora practici comparativ cu alte orașe din țară.
Pe de altă parte, autoritățile locale precizează că ajustarea este în conformitate cu legislația națională și urmărește o aplicare uniformă a taxelor pe întreaga suprafață a locuinței, inclusiv a componentelor construite, precum balcoanele, scrie Capital.
Astfel, felul în care detaliile sunt menționate în contractul de vânzare-cumpărare devine decisiv. Modul în care este trecută suprafața utilă și includerea sau nu a balconului influențează direct valoarea impozitului datorat de proprietar.