Regina a primit șase prenume la botez, pentru a fi mulțumite toate mătușile regale: Anne, Antoinette, Francoise, Charlotte, Zita, Marguerite.

Numele de alint al Principesei Ana, folosit în familie, a fost, de-a lungul întregii vieți, Nane (în engleză Nan).

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Adio bani de la TikTok! Compania închide programul prin care ...

Crater ca după cutremur în Prahova, populaţia a fost evacuată ...

Încă din fragedă copilărie, Regina Ana a iubit mersul pe bicicletă și pescuitul. La vârsta de doisprezece ani, Principesa Ana a urmat la Paris, cu mare plăcere, cursuri de scrimă.

Regina a urmat la New York în anii 1941 și 1942 cursurile Parson Schol of Art, unde a studiat ştiinţa promovării comerciale. A terminat cursurile (care aveau durata de trei ani) în mai puțin de doi ani. În acest timp, ea a lucrat ca vânzătoare la magazinul universal Bloomingdale’s, pentru a-şi completa veniturile.

La 19 ani, Principesa Ana a cerut permisiunea mamei sale să se înroleze în războiul antinazist. Mama și-a dat acordul. Tatăl Anei, Principele René, și frații ei, Principii Jacques, Michel și André, erau deja înrolați și luptau în diverse unități militare franceze. Ana a mers pe frontul african, apoi european şi în fine german, în cadrul Armatei Franceze.

În 1943, Principesa Ana s-a înrolat în Forţele Franceze Libere, a traversat Atlanticul în luna septembrie şi a făcut studii de infirmieră la Casablanca, apoi la Rabat, în Maroc.

Reginei Ana i-au plăcut întotdeauna Jeep-urile, pe care le-a cunoscut îndeaproape ca ofiţer de legătură al Armatei Franceze Libere. Ulterior, Regele Mihai i-a dăruit două asemenea vehicule, cu care Regina a participat la numeroase competiţii, raliuri şi expediţii automobilistice.

Regina Ana a lucrat ca tâmplar, într-un atelier improvizat acasă, în timpul exilului din Anglia, pentru a nu cheltui bani cu achiziționarea de mobilă. Vindea, duminica, la târg, unele dintre piesele de lemn executate de ea.

Țările în care Regina Ana a locuit în timpul vieții, în afară de Franța și România, au fost SUA (în timpul războiului şi ulterior, alături de Rege), Italia, Marea Britanie, Danemarca și Elveția.

Există în limba română două cărți despre Regina Ana, ambele scrise de Alteța Sa Regală Principele Radu: Un război, un exil, o viaţă, apărută la Editura Humanitas în mai multe ediții, începând din anul 2000, și “Ana. Portretul Reginei”, apărută la Curtea Veche în anul 2013.

De-a lungul vieții, Regina Ana a primit Crucea de Război a Franței, Marea Cruce a Ordinului Carol I, Marea Cruce a Ordinului Sfânta Olga și Sfânta Sofia din Grecia, Marea Cruce a Ordinului de Malta și Marea Cruce a Ordinului Coroana României.

Părul Reginei Ana și-a păstrat culoarea în mod natural, fără să albească vreodată.

Regina Ana a fost cea mai longevivă soţie de rege sau domnitor din întreaga istorie a României.