În acea vreme însă, nu era nimic ieşit din comun în a face astfel de fotografii morbide rudelor recent decedate, aşezate pe canapele, fotolii sau chiar în sicrie. Morţii erau mereu îmbrăcaţi în cele mai bune haine.

Morbide, dar remarcabile, aceste fotografii arată felul în care clasa mijlocie a secolului al XIX-lea dorea să îşi amintească de cei apropiaţi, trecuţi în nefiinţă.

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Rețeta Sandei Marin pentru cele mai bune sarmale de post cu ...

Oana Zăvoranu vrea să facă bani, așa că vinde lucruri din ...

Inventarea dagherotipului – primul aparat foto – în 1839, a adus arta fotografică în sânul maselor. Era mult mai ieftin şi mai rapid decât un portret pictat, iar pentru clasa mijlocie a fost o cale de a nu-i uita pe cei dragi. Această artă morbidă este cunoscută şi ca fotografia post-mortem, extrem de populară în Europa, dar nu şi în Statele Unite.

Majoritatea subiecţilor morţi erau fotografiaţi în coşciuge. Alţii păreau vii, deoarece erau aşezaţi alături de membrii în viaţă ai familiei. Iar unii păreau cufundaţi într-un somn adânc. În acea perioadă, rata mortalităţii infantile era extrem de ridicată, astfel că în aceste poze apar şi mulţi copii.