Recent, sub justificarea deficitului bugetar uriaș, Guvernul a adoptat măsuri de austeritate dure, care au tăiat în carne vie. Mai multe facilități acordate persoanelor cu dizabilități ar urma să fie tăiate începând cu 2026.
Într-o postare emoționantă pe Facebook, Mădălin Ionescu vorbește despre povara grea pe care o au de dus aparținătorii persoanelor cu dizabilități, despre tratamente costisitoare pe care nu oricine și le permite, despre dependența persoanelor vulnerabile de cei din jur.
Nu uită, însă, să amintească de faptul că este norocos pentru că Filip este un tânăr plăcut, cu un comportament, dar și cu o înfățișare plăcute. La polul opus, se află persoane cu dizabilități „care nu sunt ‘ușor de privit’ sau de acceptat, persoane convulsive, cu stări dramatice„.
„Îl cheamă Filip. Are 22 de ani. Viața i-a fost afectată definitiv de un virus, iar diagnosticul este clar: handicap de gradul I, pe viață, dacă medicina nu va face cândva un salt major. Și totuși, Filip este vesel. Este pozitiv. Este solar. În ciuda dizabilității sale.
Există persoane cu dizabilități care nu sunt ‘ușor de privit’ sau de acceptat. Persoane convulsive, cu stări dramatice, dependente permanent de îngrijire. Oameni fără zâmbet, fără ‘poveste frumoasă’, fără capital de simpatie. Oameni care nu pot fi integrați într-un discurs public comod, cosmetizat. Sunt reali, sunt mulți și sunt invizibili”, scrie realizatorul.
Realizatorul TV atrage atenția asupra faptului că multe familii care au de îngrijit persoane cu dizabilități ajung să se despartă, căci povara pe care o au de dus e prea copleșitoare. Și atunci nu mai au energie de investit în relația cu partenerul de viață sau, pur și simplu, epuizați, aleg să fugă de responsabilitate. La polul opus, se află cei care renunță la tot, la loc de muncă, la viața lor socială, pentru a se dedica trup și suflet îngrijirii unei astfel de persoane vulnerabile.
„Sunt familii care se prăbușesc încet sub greutatea responsabilității. Uneori sunt martori muți ai unor tragedii imense, deseori afectați de epuizare continuă. Prin stres cronic. Prin suferință. Prin renunțări. Sunt oameni care au abandonat complet viața profesională, inclusiv joburi din care câștigau mult mai bine, pentru a-și îngriji copiii, frații sau părinții aflați în astfel de situații”, mai spune el.
Mădălin Ionescu susține că nu se plânge de lipsa resurselor de care are nevoie să aibă grijă de fiul său, însă este de părere că acest lucru nu este normal și că statul ar trebui să aibă mai multă grijă de cetățenii lui, în speță de cei cu handicap.
„De-a lungul anilor au existat perioade în care am cheltuit mii de euro lunar pentru terapii, medicație, îngrijire, adaptări, transport și tot ceea ce a fost necesar pentru a-i oferi o viață cât de cât demnă. Știu foarte bine ce presupune acest efort și știu că nu este o excepție. Ce oferă statul român? 529 de lei net pe lună pentru o persoană cu dizabilitate gravă. Atât”, scrie Mădălin, adăugând că nici indemnizația pentru însoțitori este puțin peste 2.000 de lei, o sumă insuficientă pentru a acoperi nevoile reale.
Citeste si Simona Sensual vrea să revină în showbiz. Cum arată fosta asistentă TV la 42 de ani
„Nici acești bani nu sunt suficienți pentru mâncare, pentru îmbrăcăminte, pentru medicamente, pentru terapii, pentru uzura psihică și emoțională permanente. Sunt sume care nu acoperă realitatea, ci doar o mimează”, afirmă Mădălin Ionescu.
Realizatorul TV spune că el își va permite să-și îngrijească fiul la fel de bine ca și până acum chiar dacă intră în vigoare măsurile de austeritate, însă observă că, tăind beneficiile persoanelor cu dizabilități, Guvernul nu face reformă, ci demonstrează cinism.
„Eu voi plăti, așa cum prevede legea. Nu despre mine este vorba aici. Eu pot încă. Mă exclud. Exact pe ei îi lovește cel mai tare această decizie. Să le iei și puținele înlesniri care compensau, simbolic, un efort uriaș, în condițiile în care indemnizațiile sunt ridicol de mici, nu este o reformă.
Este un act de cinism profund. A pune semnul egalității fiscale între o familie fără poveri medicale și una care îngrijește permanent o persoană cu dizabilitate gravă nu este echitate. Este orbire morală. Este o rușine”, scrie jurnalistul concluzionând că România „nu este un stat care își privește cetățenii ca pe parteneri”, iar persoanele cu dizabilități și familiile lor rămân „cea mai ușoară țintă”.