Suna cunoscut? Dupa 2000, PNTCD a ajuns in cativa ani la limita sa inferioara, de la care nu s-a mai ridicat niciodata. Nici macar acum, cand s-a asociat cu PDL, in deja celebrul ARD in alegeri, sau in mai noua forma plagiata de Alianta DA.

Dar nu vreau sa vorbim de PNTCD, ci de un alt partid care o ia pe acelasi drum – e vorba de Partidul Democrat Liberal. La finalul acestei saptamani, urmeaza o confruntare politica importanta – lupta pentru conducerea PDL, dupa alegerile pierdute categoric anul trecut (infrangerea cea mai mare din istoria post-decembrista, cu diferenta cea mai mare de voturi intre locul 1 si locul 2, inregistrata vreodata in democratia romaneasca).

PDL are de ales intre 3 optiuni perdante. De ce sunt toate perdante? Pentru ca toate reprezinta trecutul. Si pentru ca nici una nu ofera motive de relansare pentru viitor:

-    Blaga inseamna incremenirea in duplicitatea raportarii la Basescu – e sau nu o rusine perioada in care Basescu a condus Romania prin intermediul PDL? La fel i s-a intamplat si PNTCD-ului, care nu a stiut sa isi apere trecutul sau sa se delimiteze de el.

-  Udrea inseamna imaginea contrara – asumarea aroganta a unui trecut in care greselile au fost multe si importante. Si, oricat de multa buna-credinta ar exista in aceasta linie – ea nu poate fi acceptabila pentru viitor. De ce? Pentru ca, oricat de bune s-ar dovedi peste timp masurile luate in perioada guvernarilor Boc, ele nu pot sterge deloc imaginea arogantei si dublei masuri din timpul taierilor de salarii si pensii. In timp ce oamenii sufereau, se propaga imaginea unei ostentatii absurde, in fruntea careia era chiar Elena Udrea. Aceasta imagine se va sterge in foarte mult timp. Or, normal ar fi fost ca, in acest timp, doamna respectiva sa nu ocupe o functie de conducere si reprezentare. Pentru ca, oricat de bune ar fi ideile noi propuse, ele nu se vor vedea din cauza profilului doamnei.

-  Macovei, Preda si ceilalti “reformisti” nu reprezinta politic mai nimic. Pot reprezenta ceva ideologic, dar incep sa semene tot mai mult cu celebrul “grup de la Cluj” din PSD, in perioada post-2004. La fel de detestat in partid, la fel de lipsit de succes electoral si practic, la fel de rupt de realitatea din teren si la fel de lipsit de priza populara. Mereu o optiune ca resursa la dispozitia unei echipe de conducere eficiente, dar niciodata in nume propriu.

PDL nu are, de fapt, nici o sansa in acest proces de relansare politica, din cauza faptului ca nu are cum sa se delimiteze de propriul trecut. Cand PNTCD s-a delimitat de trecut, a inceput fragmentarea interna nesfarsita, care a distrus total sansele partidului. Spre deosebire de asa ceva, PSD si-a asumat mereu propriul trecut si nu s-a dezis de el. Iliescu a facut asta in 1997, chiar cu pretul indepartarii aripii Melescanu, care a si esuat ulterior. Cand Geoana voia, in 2005, sa se delimiteze de “mostenirea” Iliescu-Nastase, nu a reusit sa o faca decat partial, si cu pretul pierderii tuturor alegerilor care au urmat anii de dupa. Iar relansarea ulterioara a venit tocmai din recuperarea inteligenta a acestui trecut.

Recuperarea inteligenta a trecutului PDL nu poate fi facuta de liderii actuali, si nici de numele de pe margine din prezent. O poate face fie un nume total nou, care nu are nici o legatura cu ce se vehiculeaza in prezent (dar asta e atat de teoretic, incat nu inseamna nimic), ori o poate face doar liderul de facto al partidului, Traian Basescu, daca va reveni in PDL dupa terminarea mandatului de presedinte. Pana atunci, PDL va ramane un partid in deriva. Care continua sa existe, dar, la fel cum spunea Bogdan Pitigoi despre PNTCD, “se lupta pentru atingerea limitei sale inferioare, la care n-a ajuns inca”!

Dan Sultănescu este analist politic, director executiv al Fundatiei Multimedia, www.infopolitic.ro