Mai mult de 10% din populația adultă a României a dezvoltat, în 2013, o idee antreprenorială

Mai mult de 10% din populația adultă a României a dezvoltat, în 2013, o idee antreprenorială în stadiu incipient, conform unui studiu al companiei de strategie și consultanță în modele de afaceri, Business Models Inc.

20 mart. 2014, 09:40
Mai mult de 10% din populația adultă a României a dezvoltat, în 2013, o idee antreprenorială

„Deși stăm mai bine decât China, Polonia sau Ungaria, în contextul economic dificil, angajații cu profil intraprenorial au tendința să se detașeze mai ușor și să înceapă un business pe cont propriu. Dezvoltarea competențelor necesare pentru susținerea inițiativelor interne și crearea unui mediu propice pot fi cheia organizațională pentru a face față nevoii de inovație și de adaptare la schimbările din piață”, a arătat Alexandra Pode, partener în cadrul Business Models Inc. CEE, potrivit Agerpres.

Compania avertizează managerii că în 2014 există toate premisele ca tot mai mulți tineri specialiști (mai ales cei din Generația Y) să plece din companii pentru a începe lucrul pe cont propriu.

„Studiile actuale arată că aspirațiile a 48% din reprezentanții Generației Y sunt de orientare spre antreprenoriat. Asta îi face foarte receptivi la intraprenoriat în organizațiile lor și, implicit, reticenți în organizațiile slab intraprenoriale”, a mai spus Alexandra Pode.

Deși caracteristicile antreprenorilor și ale angajaților care au comportamente antreprenoriale sunt similare — spirit de inițiativă, identificarea și urmărirea oportunităților, gestionarea resurselor și construirea alianțelor potrivite, în economii ca a României, rata activităților intraprenoriale a fost în 2013 de șapte ori mai mică decât a inițiativelor independente, conform Global Entrepreneurship Monitor, care urmărește inițiativele intraprenoriale din 54 de țări.

Datele centralizate de Business Models Inc. CEE au mai indicat două disfuncționalități în raporturile actuale dintre management și tinerii profesioniști. Prima este legată de „the blame game”, în care fiecare generație arată cu degetul către cealaltă, în lipsa instrumentelor comune care să susțină dialogul între generații. A doua este focusul excesiv pe comportamente, iar așteptările reciproce sunt exprimate mai degrabă la nivel de comportamente versus o nouă variantă, viabilă, în care focusul este pus pe valoarea adăugată a fiecăruia și personalizarea „locului în companie”.