„La 77 de ani, Gabriela a ajuns să retrăiască prizonieratul pe care l-a cunoscut la 25 de ani. Ea este închisă, nu în casă cu cheia, ci într-un azil, și nu de către Nichita, iubitul gelos, ci de către un virus capricios și neîndurător ca un mare poet„, se arată în reportajul celor de la Libertatea.

Gabriela Melinescu a fost singura femeie care l-a părăsit pe Nichita Stănescu. Vedetă în lumea literară a epocii, Nichita era un scriitor consacrat când s-au cunoscut: el, la 31 de ani și ea, la 22. Marele scriitor a recunoscut, mai apoi, că el a purtat vina pentru finalul relației. În amintirea Gabrielei, Nichita a scris o poezie, „A mea”, despre care Agopian crede că este, și astăzi, „una dintre cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura noastră”.

Alte Articole

Cum arată Andreea Bănică după ce și-a operat nasul. De pe ...

Show matrimonial la Pro TV. Cine sunt cei patru EXPERŢI care ...

Roxana Vancea are probleme mari cu sarcina. „O să nasc ...

Citeşte şi Suedia: În Stockholm, peste 40% dintre cei infectaţi cu COVID-19 sunt imigranţi. Cum explică autorităţile acest procent

Gabriela Melinescu locuieşte într-un azil din Stockholm, dar de un deceniu suferă de o formă de demență severă care a paralizat-o aproape complet. „Fără să-și mai poată roti încheieturile fine ale mâinilor pentru a scrie, desena sau picta. Singura care o vizitează săptămânal pe scriitoare este Silvia Luca, tutorele ei și prietena care îi este alături de mai bine de 45 de ani, de când Gabriela a ajuns în Suedia. S-au cunoscut la un cerc de scriitori, unde Silvia – soprană la opera din Stockholm, ținea un recital„, se mai arată în reportaj.

Silvia o ajută pe Gabriela. Scriitoarea stă cu capul plecat pe partea dreaptă, într-un scaun cu rotile. Sunt doi ani de când nu mai poate să meargă. Împreună, pătrundem în studioul amenajat cu un amestec de stil scandinav și brâncovenesc. „S-a luptat să nu ajungă într-un cărucior. Făcea pași în fiecare zi în cameră și pe coridor până când nu a mai putut„, spune Silvia, pentru Libertatea.

Despre relaţia cu Nichita Stănescu, vorbea însuşi marele poet, care i-a spus o dată lui Mircea Gociman: „Am avut şi eu o mare iubire totală, dusă nu până la capăt, ci până în pânzele albe ale capătului„.