Maria Tănase, supranumită și „Pasărea măiastră” de către Nicolae Iorga, și-a încheiat povestea vieții de artistă la data de 22 iunie 1963. Maria a fost interpretă română de muzică populară, ușoară, lăutărească, romanțe și teatru de revistă.

Suferința Mariei Tănase scrisă într-un testament

Alte Articole

O mămică a arătat mai mult decât trebuia când și-a dus ...

iUmor va fi scos din grila de sâmbătă. Când va fi difuzat ...

Mihai Voropchievici, despre semnificaţia purtarea inelelor. ...

Artista se afla în turneu cu Taraful Gorjului, în zona Hunedoara, când a dat rateuri pe scenă, remarcate de public. Vocea sa a început să-i facă probleme, iar publicul o acuza că venea beată la concerte.

Citește și Care a fost prima manea din România. Piesa a fost interpretată de Maria Tănase

Maria Tănase își iubea atât de mult meseria, încât a urcat pe scenă suferind în tăcere de cancer la plămâni în fază terminală. Nu a putut duce spectacolul la bun sfârșit, pentru că boala a răpus-o și a fost dusă de urgență la spitalul Fundeni din București, potrivit media de specialitate.

La spital, interpreta și-a scris testamentul. „Las toată averea mea mobilă, ce se va găsi în patrimoniu la data decesului meu, surorii mele Aurica Tănase și soțului meu Clerah Sachelarie, cu același domiciliu ca al subsemnatei, pe care-i rog să ia hotărâri numai împreună privind averea rămasă. Dacă fratelui meu Ștefan Francois Tănase îi va face plăcere vreun obiect indiferent de valoarea lui, rog pe sora mea și soțul meu să i-l daruiască spre caldă și duioasă amintire. Nepoților mei celor trei copiii ai fratelui meu și celor trei copii ai surorii mele le las toată dragostea mea de mamă. Pe băieții fratelui meu și sorei mele precum și pe soțul Stefaniei îi implor cu cuvânt de moarte să nu fumeze de aci încolo și să-l iubească pe nenea Clery cum m-au iubit pe mine și cum eu i-am iubit pe ei”.

Artista și-a dorit o înmormântare sobră

„Las cu cea mai aprigă dorință a mea ca ritualul înmormântării mele să nu formeze obiectul vreunei vulgare acțiuni ci să fie sobru. După moarte, corpul nescăldat, numai șters cu alcool să fie la dispoziția medicilor dacă vor considera că este cazul să se folosească de el la autopsie. Una din cele două cămăși albe de mătase pe care le am în dulap să fie puse pe sub rochia de pichet albă ce se găsește la spital și care se butonează în spate. Pe cap să-mi pună pichetul de colțar alb iar în picioare ciorapi albi scurți.

Cu limbă de moarte îi rog să nu aducă nimănui la cunoștință despre moartea mea cu excepția oficialităților și în orice caz înmormântarea să fie anunțată cu o zi mai târziu chiar celor ce m-au cunoscut. Nu vreau mascaradă. Să nu mi se facă parastas decât la șase săptămâni. Să-mi care apa cu cofă și să se închine cineva la cimitir în fiecare zi timp de șase săptămâni. Să nu vina la slujba mea religioasă niciun popă afară de preotul și părintele Bejenaru Vasile din suburbia Cărămidarii de Jos, raion Niculae Bălcescu, căruia îi sărut mâinile ultima data deoarece atunci când mamei și tatălui meu le era greu, s-a oferit să-mi fie tata și mamă. Îi mulțumesc în veci pentru ținuta lui curată și pentru omenia de care a dat dovadă cum se cuvenea tot timpul vieții sale.

Citește și Ultimul concert al lui Petrică Mîțu Stoian în ansamblul Maria Tănase. Vorbele adresate de Niculina Stoican maestrului: „Vine vremea când spui „Am plecat””

Dacă se va putea și nu va fi greu aș vrea ca pe un drum secetos și dornic de apă să se facă o fântână și în loc de acele parastase, pe care le interzic, din când în când să fie ajutat câte un student și o studentă cu plata cantinei sau a posibilităților de masă și să nu fie nimeni trist. Le doresc viață lungă și sănătate tuturor acelora pe care i-am cunoscut, chiar dacă unor le-am stat greu în drum și au considerat să mă cunoască după placul lor și nu după caracterul și firea mea. Îmbrățișez pe toți și doresc să le fie viață îmbelșugată, liniștită, sănătoasă și în voie bună”, acestea au fost ultimele dorințe ale Mariei Tănase.

Legenda muzicii populare românești a fost înmormântată la cimitirul Bellu, zi în care poporul român și-au jelit Pasărea Măiastră.