MARŢI 13, trei ceasuri rele: Ce NU E BINE să faceţi astăzi

Marti 13, două semne rele care, alăturate, dau fiori multora. Superstitiosi sau nu, nu se poate ca această dată să treacă neobservată!

13 mai 2014, 03:11
MARŢI 13, trei ceasuri rele: Ce NU E BINE să faceţi astăzi

MARŢI 13. Se spune că marţea sunt trei ceasuri rele, iar dacă mai este şi ziua de 13 (un număr care aduce ghinion pentru superstiţioşi), atunci problemele sunt şi mai mari.

Unul dintre posibilele izvoare ale acestei superstiţii vine din timpuri străvechi: există credinţa că  numărul 13 aduce nenorociri întrucât la Cina cea de Taină au stat la masă 13 persoane – cei 12 apostoli şi Isus, înainte ca Mântuitorul să fie crucificat.

O altă sursă găsim în mitologia scandinavă, unde 12 zei s-au adunat la masă, iar apoi a apărut şi cel de-al 13-lea, Loke, care l-a omorât pe cel mai iubit dintre ei, Balder.

În Tarot, arta divinatorie, există cartea denumită Moartea XIII, ce prevesteşte o problemă. Deşi nu este cea mai rea carte din pachet, simbolurile desenate pe ea au făcut-o cea mai cunoscută şi cea mai de temut.

Ziua de marţi are trei ceasuri rele după o regulă din astrologia orară. În astrologie, orele nu au 60 de minute şi fiecare zi începe cu altă oră, ceasul folosind planetele şi nu cifrele. Astfel, marţea trei ore sunt patronate de planeta Marte, planetă considerată malefică, iar cele trei ore sunt considerate şi ele rele. În restul săptămânii, sunt doar două ore guvernate de Marte.

Romano-catolicii văd însă altfel ziua de 13. Pe 13 iunie ei îl sărbătoresc pe Sfântul Antons de Padova, unul dintre cei mai iubiţi sfinţi ai lor. Este ziua în care se rosteşte o rugăciune specială care dă posibilitatea fiecăruia de a cere un anumit dar. Funeraliile Sfântului s-au ţinut într-o zi de marţi, zi în care au avut loc numeroase minuni şi vindecări, aşa că aceasta a rămas ziua în care credincioşii i se roagă.

Cu toate că numărul 13, de sine stătător, este considerat de greci unul aducător de noroc, combinaţia marţi şi data de 13 este considerată fatidică. Totul a plecat de la faptul că într-o  zi de marţi (ce-i drept nu 13), Constantinopolul a căzut în mâna otomanilor. Şi nici un grec nu va demara vreun proiect într-o zi de marţi 13. Spaniolii, mexicanii şi latino-americanii au „martes trece”. Şi, după cum consideră ei, marţea este ziua lui Marte, zeul roman al războiului, care aduce cu sine numai necazuri.

Anticristul apare în Biblie în Capitolul al 13-lea din Apocalipsă, iar Adam, spun unii, a mâncat din fructul oprit într-o zi de marţi. În mitologia scandinavă, se spune că 12 zei s-au adunat la o sărbătoare atunci când un al 13-lea zeu, Loke, a venit şi el. Se zice că Loke l-a omorât, după masă, pe Balder, cel mai iubit dintre zei… Marii conducători se temeau de ziua de 13. Spre exemplu, Sir Winston Churchill nu călătorea într-o asemenea zi decât dacă era absolut necesar. La fel procedau şi Napoleon, Mark Twain sau Franklin Delano Roosevelt. Misiunea Apollo 13 a fost lansată la ora 13:13 şi abandonată în ziua de 13 aprilie 1970. 

Cifra 13 este atribuită în anumite culturi tradiţionale divinităţii însăşi. Unii o încadrează pompos la „legende urbane”. În calendarul mayaş, anul avea 13 luni şi 13 zodii. În lucrările de numerologie această cifră apare investită cu următoarele semnificaţii simbolice: are proprietăţi purificatoare, reprezintă încercarea, suferinţa şi moartea – în sensul că distruge un înveliş material pentru a face trecerea la un nivel superior de existenţă. În Caballa numărul 13 este asociat Şarpelui, Dragonului, Satanei şi Criminalului, dar totodată în creştinism este atribuit Fecioarei Maria, a cărei menire este să zdrobească ţeasta Satanei. Este, de asemenea, numărul eternei reîntoarceri, al ciclicităţii, al spiralei, al perpetuei reînnoiri, care supune cosmosul unor permanente mişcări şi oscilaţii. Este simbolul unei fiinţe care îngenunchează în faţa tronului divinităţii: 1 în faţa lui 3. Deopotrivă reprezintă manifestarea binelui sau răului generatoare de putere – după Schwaller. Arcana desemnată în Tarot de cifra 13 este aceea fără nume, asociată cu „trecerea”, „descompunerea”, moartea, transmutaţia, echivalente simbolic etapei de „putrefacţie” din cadrul procesului alchimic. Al 13-lea capitol al „Revelaţiei” îi este dedicat Anticristului. Însă, în culturile precreştine şi la grecii antici numărul 13 reprezintă, ca şi la precolumbieni, o cifră a plenitudinii: pitagoreicii îl concepeau ca octavă superioară a lui 4, interpretat de asemenea ca 12 + 1, caracterizat prin valenţe iniţiatice şi asociat cu o octavă muzicală cromatică. În mitologia egipteană, în Templul lui Osiris, 13 figurează ca simbol al eternei creaţii şi distrugeri a vieţii. 

CEASURI RELE
Ziua de marţi este considerată, alături de ziua de sâmbătă, ca fiind o zi cu trei ceasuri rele. Nimic magic la mijloc, ci totul provine de la o regulă folosită în astrologia orară, una din ramurile astrologiei generale. Se ştie că fiecare zi este împărţită în 24 de ore, numai că în astrologie, lungimea orelor – denumite „ore planetare” – nu este aceeaşi cu cea deja cunoscută de 60 de minute şi nu fiecare zi începe cu aceeaşi oră. Nu vă gândiţi la un ceas obişnuit care arată orele şi minutele, ci la un ceas special, care nu arată cifre, ci planete. Ziua – între răsărit şi apus – şi noaptea – intervalul orar de la apus la răsărit – sunt împărţite în câte 12 ore egale ca lungime, dar pentru că ziua şi noaptea au lungimi diferite pe parcursul anului – doar la echinocţii fiind perfect egale – cele 12 ore au, aşadar, dimensiuni diferite. De exemplu, vara, ora planetară diurnă este mai lungă decât iarna, iar ora planetară nocturnă este mai scurtă decât iarna. Fiecare zi a săptămânii începe la răsăritul Soarelui cu ora ce corespunde planetei guvernatoare a zilei respective. Ziua de marţi, în acest caz, începe la ora la care răsare Soarele, ca atare prima oră planetară a oricărei zile de marţi aparţine planetei Marte, care guvernează ziua respectivă. Pe parcursul celor 24 de ore, şapte planete diferite guvernează câte o oră, succedându-se de mai multe ori până la finalul zilei. Dintre cele şapte planete, Marte şi Saturn sunt considerate planete malefice, a căror simbolistică nu este întotdeauna pozitivă. Pentru că ziua de marţi este guvernată de Marte, iar ziua de sâmbătă de Saturn, se consideră că prima oră planetară a celor două zile din săptămână aparţine celor două planete negative, şi pe parcursul întregii zile vor mai exista şi alte două ore planetare marcate de energia celor două planete. Marţi, vor exista trei ore planetare patronate de Marte, iar sâmbăta – trei ore planetare guvernate de Saturn. În restul zilelor din săptămână vor exista câte două ore guvernate de cele două planete malefice, deci se poate spune că fiecare zi din săptămână are câte două ceasuri rele, numai că marţea şi sâmbăta există „trei ceasuri rele”, adică trei ore planetare guvernate de cele două planete care aduc, de regulă, conflicte, neînţelegeri, piedici, probleme, eşecuri etc. Reţineţi, fiecare zi are câte două ore marcate negativ de Marte şi Saturn, dar faptul că marţea şi sâmbăta avem deja o oră în plus a generat ideea că trebuie să ne luptăm cu cele trei ceasuri rele de marţi şi sâmbătă. Că alături de marţi mai aşezăm şi simbolistica negativă a numărului 13, iată, avem un motiv de teamă în plus!

Paraskavedekatriafobie

Dacă frica de numărul 13 se numeşte „triskaidekafobie”, teama de ziua de vineri ce cade pe 13 are şi ea un nume: paraskavedekatriafobie (un cuvânt grecesc la origine). Teama de vineri 13 este atât de răspândită încât afectează peste 17 milioane de oameni de pe întregul glob. Unii sunt practic paralizaţi de frică şi nu au curaj să se dea jos din pat într-o astfel de zi. Scandinavicii credeau că numărul 13 este unul cu ghinion, deoarece celor 12 semizei din mitologie li s-a alăturat un al 13-lea, unul demonic, care le-a adus oamenilor numai nenorociri. În statele vestice, vineri 13 este considerată „ziua neagră”. Şi tot de la reperele religioase s-a născut superstiţia: Iisus a fost crucificat într-o zi de vineri, potopul a început într-o zi de vineri, Dumnezeu a amestecat limbile în turnul lui Babel într-o zi de vineri, iar Adam – spun alţii – a muşcat din fructul oprit într-o zi de vineri, iar sfârşitul lumii – potrivit credinţei mayaşe – se pare că va veni tot într-o zi de vineri. Ar putea există şi aici o explicaţie foarte simplă. Înainte de existenţa bisericii, ziua de vineri era dedicată lui Venus, zeiţa dragostei. O dată cu trecerea de la păgânism la creştinism, biserica a fost condusă de către bărbaţi care n-au mai acceptat, se pare, să fie guvernată de către o zeitate feminină. Drept pentru care au lansat tot felul de zvonuri potrivit cărora vinerea este o zi plină de ghinion. Primul eveniment marcant, înregistrat în istorie, legat de această dată este masacrul Cavalerilor Templieri care a avut loc vineri 13 octombrie 1307. Legenda spune că marinarii englezi refuzau să plece pe mare vinerea. Pentru a sparge mitul, Marina britanică a selectat câţiva oameni într-o zi de vineri, i-a îmbarcat pe nava „HMS Friday” (vineri) sub comanda căpitanului James Friday şi i-au trimis în larg într-o zi de vineri.