Asistenta medicală Violeta Maria Naca a povestit cu lacrimi în ochi momentele teribile din noaptea în care s-a dezlănţuit Iadul pe pământ, noaptea de 30 octombrie 2015. 

„Fiind noapte au început să ne anunţe că erau foarte multe victime şi pe măsură ce se întâmplă asta a început să se dezlănţuie iadul. Am fost şocaţi şi au început să iasă ca din pământ, tineri. Ne-a frapat foarte tare, tineri foarte mulţi, poliţişti care îi cărau pe braţe. Pompieri care cărau trupuri de tineri arşi. A fost… cuvintele sunt atât de grele şi de… atât de trist ceea ce a urmat. Nu ştiu ce cuvânt ar putea descrie imaginile apocaliptice. Era oarecum semi-întuneric şi au apărut primele victime. Vedeam chipurile colegilor mei într-o lumină a nopţii, cu sirenele care mergeau şi girofarele care nu s-au stins niciodată până la finele operaţiunii în liniştea întunericului care se lăsase. Atâta ne amintim, că am sperat că va fi o noapte şi o gardă uşoară în noaptea de Halloween, dar nu o vom uita niciodată. O noapte, aşa am perceput-o pe moment, a iadului. Am rămas şocaţi pentru câteva secunde şi am văzut cum eram înconjuraţi de foarte mulţi tineri care ieşeau arşi de vii. A fost o imagine sinistră pe care orice am face nu o vom uita niciodată. Erau tinere atât de frumoase arse care mergeau precum nişte oameni de pe altă planetă. Implorau să fie ajutaţi şi salvaţi, mulţi dintre ei ieşeau fără haine. Erau frumoşi şi implorau cu mâinile arse către cer. Erau disperaţi şi era ca un haos„, a declarat, la Pro TV, asistenta Violeta Maria Naca, femeia care a scris şi o scrisoare emoţionantă după noaptea tragediei din clubul Colectiv.

Alte Articole

Imaginile cu Gabriela Cristea care pare mai euforică decât ...

Sondaj pentru Primăria Capitalei. Cum poate câştiga Nicușor ...

Gheorghe Mărmureanu, anunţ după un nou cutremur mare care ...

Citeşte şi INCENDIU COLECTIV. O asistentă face mărturii cutremurătoare: Mâinile noastre erau pline de piele arsă

„La un moment dat a început să devină ca o tensiune, ca un haos, pentru că ieşeau foarte mulţi. Ceea ce vedeam era parcă dintr-o altă lume. Eram grupuri, unii dintre noi echipajele cu medici resuscitau, era un colţ şocant. Mi-a rămas imaginea colegilor mei cu lacrimi în ochi şi pe obraji care resuscitau tineri poate de-o seamă cu copiii lor sau mai tineri şi nu se îndurau să oprească manevrele de resuscitare. Mi-a rămas imaginea unui pompier care făcea manevre de resuscitare cu butelia lui de oxigen pe umeri, mi-au rămas imaginile asistentelor şi a cadrelor medicale de la Maternitatea Bucur, le vedeam în fundal. Erau imagini cu colegii mei, echipa din seara respectivă pe care aş numi-o echipa de suflet a salvării, colegii mei din privirea şi prezenţa lor ne-au dat putere să rezistăm până la sfârşitul misiunii”, a mai spus aceasta, printre lacrimi.

Violeta Maria Naca a povestit cum o fată frumoasă „foarte arsă” plângea şi o implora să o ţină de mână, întrebând-o dacă va mai trăi.

Citeşte şi Semne care au prevestit tragedia din clubul morţii. Mai mulţi tineri ştiau de incendiu cu ceva timp înainte

„Îmi amintesc că erau un haos de tineri disperaţi care ieşeau şi se prăbuşeau pe bordură. Până să îi preluăm îmi amintesc foarte clar, ca un flash back îmi apare imaginea unui pompier extraordinar, ei văd mereu moartea şi viaţa ca şi noi, care purta pe braţe cu mâinile către cer, către Dumnezeu şi plângea. Se îndrepta spre ambulanţă şi purta pe braţe o fată tânără şi frumoasă ca o zână şi era foarte arsă. Era atât de arsă şi nu mai avea haine pe ea. Iar el plângea, avea un plâns ca un urlet şi spunea „te implor, te rog din suflet, ia-o mai repede că nu mai pot să o ţin în braţe”. La un moment dat a spus: „Doamne, de ce este atât de tânără, Doamne”. În timp ce pregătisem targa apăreau alte victime grave, erau arşi peste 50% din suprafaţa corpului, erau disperaţi să urce în ambulanţe. El era atât de distrus de tânăra pe care o purta pe braţe, încât s-a blocat. A apucat să spună ceva. Nu am să îi uit niciodată ochii şi chipul. Că sunt foarte mulţi tineri arşi înăuntru, că se simte foarte rău şi să îi spun cât este de arsă, că îi este foarte frică de moarte şi să îi spun dacă se face bine şi dacă va mai trăi. Plângea, a plâns tot timpul până am ajuns la spital cu ea. Mi-am oprit lacrimile, i-am dat o speranţă şi i-am spus să nu îi fie frică de moarte că eu cred că este o fată curajoasă. A decedat… a decedat„, a spus Violeta Maria Naca.

Asistenta a vorbit şi despre cuvintele cutremurătoare pe care le-a scris imediat după noaptea de groază. 

„Acea scrisoare aş spune că reprezintă cuvintele pe care le-am perceput la sfârşitul misiunii… reprezintă, nu ştiu dacă aş putea-o numi o scrisoare către Dumnezeu sau aripi de îngeri frânte. Ea are un expeditor şi o singură destinaţie, a fost ceva ce am simţit şi am scris-o pentru că aşa am simţit în suflet şi inimă, pentru că ajunşi acasă lângă copiii noştri am realizat că trebuie să fim fericiţi că îi strângem în braţe. Trebuie să fim fericiţi că am avut şansa şi puterea ca să salvăm alţi copii ca alţi părinţi să îşi mai strângă copiii în braţe. Acea scrisoare am scris-o în timp ce nu puteam închide ochii şi îmi apăreau imagini„, a spus aceasta.

Citeşte şi Tragedia din Colectiv, văzută prin ochii unei asistente din echipele de salvatori. Aşa arată IADUL pe pământ