Mărturii din Infern: Dădeau din mâini ca nişte spasme, pe cei care nu aveau puls îi împingeam într-o parte…

Unul dintre cei care au participat la acţiunea de salvare a victimelor din clubul Colectiv, angajat al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti, era liber vineri seară. El a povestit că în cinci minute după ce s-a dat alarma a ajuns acolo, îmbrăcat în civil, pentru că a fugit de acasă în trening.

Neavând echipament, nu a putut să intre de la început în club, deşi focul era deja stins, aşa că s-a alăturat colegilor săi care preluau victimele care erau scoase de echipele din interior pentru a vedea dacă mai sunt sau nu în viaţă, iar pe cei care mai aveau puls îi transporta către ambulanţe.

„Când am ajuns eu, erau peste tot cei cu arsuri mai superficiale, iar la intrarea în club erau zeci de victime inerte, scoase de colegii mei. De acolo trebuia să îi preluăm noi. Cei care au acţionat în interior îi scoteau afară imediat ce îi găseau, fără să ştie dacă mai erau sau nu în viaţă. Erau şase sau şapte echipe înăuntru, de câte două sau trei persoane, şi îi scoteau unul după altul. Când am ajuns eu, în faţa clubului erau scoase şi întinse pe jos cel puţin 20 de victime”, a povestit bărbatul.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

El a precizat că până să ajungă la intrarea în club, pe drum s-a întâlnit cu colegi de-ai săi care deja cărau în braţe victimele.

Alte articole

Nicuşor Dan a depus o coroană de flori la Colectiv, la 11 ani de la tragedia care a omorât 65 de tineri

PNL, mesaj la 11 ani de la tragedia de la „Colectiv”: „Nu este doar o pagină neagră din istorie, ci o responsabilitate”

„Toţi cei pe care a trebuit să îi verificăm rapid, după ce erau scoşi la intrarea în club, nu mai erau conştienţi. Erau arşi. Am găsit o fată care cred că a avut o bluziţă mai sintetică pe ea şi se topise pe ea, se vedea cum era prinsă de piele, şi mai avea sutienul. Bluza nu a ars, pur şi simplu s-a topit pe ea de la temperatura aia. Un altul era în pielea goală. Mai avea doar chiloţii pe el. Nu ştiu ce s-a întâmplat şi cum ajunsese aşa. Era o imagine de groază. Ca într-un film de groază: care arşi, care dădeau din câte o mână, dar de fapt erau nişte spasme, la nas şi la gură toţi aveau funingine”, a spus salvatorul.

El mai povesteşte că, după un timp, nu mai aveau tărgi cu care să transporte răniţii către ambulanţe.

„La un moment dat am rămas fără targă şi am fugit din ambulanţă în ambulanţă şi abia am găsit una. Iar după ce am cărat victima cu targa am constatat că nu mai erau ambulanţe goale, nu aveam unde să îl băgăm. Deschideam uşa şi nici nu apucam să întrebăm că ni se spunea: nu mai avem loc. L-am lăsat acolo cu un băiat (salvator – n.r.). L-am întrebat dacă a făcut cursul de prim-ajutor şi i-am zis să stea pe el (să-l resusciteze – n.r.) şi am plecat înapoi. I-a făcut masaj cardiac până a venit ambulanţa. Nu mai ştiu când a venit să îl ia, dar ştiu că trăia. Era clar în stare gravă, dar se vedea că trăieşte. Mai ridica câte o mână. Pe cei care îi vedeam că nu mişcă şi nu mai au puls, îi dădea într-o parte”, a spus bărbatul.

Acesta a povestit că la un moment dat au ajuns şi jandarmii şi au început şi ei să îi preia pe cei grav răniţi.

„Noi nu mai făceam faţă. Eram puţini care puteam să preluăm dintre ei. Din momentul în care au venit şi jandarmii, în 10 minute am terminat trierea. Cum îl scotea pe câte unul, veneau cinci – şase inşi cu boxpaletul şi îl luau”, a mai spus el.

Pe lângă lipsa tărgilor, o altă problemă a fost faptul că zona era greu accesibilă şi maşinile de intervenţie ajungeau cu greu la victime.

„Dar lucrurile s-au aranjat uşor-uşor. Medicii când veneau, luau pacientul şi plecau. Nu mai stăteau. Se mai uitau eventual câte puţin şi la alte victime, dar nu mai aveau timp. Cum vedeau o targă în maşină, închideau uşile şi plecau”, a mai spus salvatorul.

Acesta a povestit că a intrat în interior foarte târziu, când a primit echipamentul, pentru a se asigura că echipelor de salvatori care au scos răniţii nu le-a scăpat nicio persoană.

„Era un fum dens, un miros greu. Am încercat să intru şi fără mască, dar nu am putut să stau nici măcar un minut şi eram aproape de intrare. De la buretele acela era un fum negru, negru şi dens. Nu aveai nicio şansă să rezişti fără mască. Am intrat ulterior să verific dacă nu a mai rămas cineva după bar, într-o încăpere mică din spatele barului, un fel de depozit al lor. Ne-am uitat sub scenă, ne-am uitat peste tot. Prin club erau geci, telefoane. Pe o boxă de acolo erau o grămadă de telefoane şi sunau întruna. Sunau rudele. Am văzut pe unul că suna „Naşa”. Pe toate canapelele erau genţi, haine, pe jos erau o gramadă dă alte lucruri”, a povestit bărbatul.

El a mai adăugat că, din câte a reuşit să vadă, a ars doar partea de sus a clubului. „Din ce mi s-a părut mie, pe tavan erau nişte grinzi din lemn şi sub ele era burete. Grinzile nu au apucat să ardă, dar a ars buretele ăla”, susţine salvatorul.

Acesta a recunoscut că incidentul de vineri seară a fost cel mai grav la care a participat.

„Cred că e genul acela de eveniment care ţi se întâmplă o dată în viaţă”, a concluzionat el.