Fizicienii sunt de părere că această misterioasă substanță invizibilă, denumită materie întunecată, reprezintă 5/6 din întreaga materie din Univers. Ea a fost descoperită indirect, prin constatarea efectelor forței sale gravitaționale, forță care se pare că menține laolaltă stelele din corpurile galactice așa cum este Calea Lactee. Dacă această forță nu ar fi existat, stelele ar fi trebuit să se împrăștie în spațiu din cauza vitezei cu care se rotesc aceste galaxii, scrie Agerpres.

Oamenii de știință au lansat recent ipoteza că un disc dens de materie întunecată, cu diametrul de 35 de ani lumină, se află suprapus peste planul central al Căii Lactee, intersectând planul aglomerărilor stelare din apropierea centrului galactic. Soarele intră și iese ciclic din acest plan pe orbita sa în jurul centrului galactic.

Alte Articole

Cât costă să petreci 1 Mai în complexul Andreei Esca! Vilele ...

iRENE, primul „administrator de bloc” creat cu AI, îţi ...

Descoperirea misterioasă de sub Antarctica. Curg teoriile conspiraţiei ...

Cercetătorii susțin că trecerea sistemului nostru solar prin acest plan dominat de materia întunecată poate duce la dislocarea cometelor și asteroizilor de pe orbitele lor de la marginea sistemului solar, proiectându-le spre planetele din interiorul sistemului. Acest fenomen este probabil responsabil de impacturile meteorice catastrofale suferite de Pământ în trecut, dintre care unul a pus capăt dominației dinozaurilor în ecosistemele terestre.

Acest studiu a fost realizat de fizicienii Lisa Randall și Matthew Reece de la Universitatea Harvard.

Studii anterioare au indicat că frecvența impacturilor de meteoriți pe Pământ crește și apoi scade cu o ciclicitate de aproximativ 35 de milioane de ani. În trecut oamenii de știință au propus un alt declanșator cosmic al acestui fenomen, avansând ipoteza existenței unei stele companion a Soarelui, o stea care a primit numele „Nemesis”.

Lisa Randall și Matthew Reece susțin însă că impacturile meteorice nu sunt provocate de influența unei astfel de stele a morții. Ei atrag atenția asupra faptului că acest ciclu al creșterii frecvenței impacturilor se pliază foarte bine peste ciclul trecerilor Soarelui prin planul central al Căii Lactee. Acest lucru indică faptul că materia întunecată din galaxia noastră ar putea fi principalul suspect pentru creșterea periodică a frecvenței ciocnirilor cu asteroizi.

În cadrul acestui studiu, cei doi oameni de știință au analizat caracteristicile unor cratere majore, de peste 20 de kilometri în diametru, produse în ultimii 250 de milioane de ani. Ei au comparat frecvența producerii acestor cratere cu desfășurarea ciclului de 35 de milioane de ani, corespunzător trecerii Soarelui prin discul de materie întunecată din Calea Lactee. Ei au observat că aceste cratere au apărut cu o frecvență de trei ori mai mare în perioadele în care sistemul solar trecea prin discul de materie întunecată.

În continuare oamenii de știință așteaptă rezultatele misiunii Gaia, a Agenției Spațiale Europene (ESA), pentru a confirma sau infirma existența discului de materie întunecată din galaxia noastră. Lansată în 2013, această misiune are drept obiectiv realizarea unei hărți exacte, 3D, a stelelor din Calea Lactee, hartă ce va oferi răspunsuri cu privire la misterioasă materie întunecată în funcție de posibilele influențe gravitaționale exercitate de aceasta asupra mișcării stelelor .

Concluziile acestui studiu sunt prezentate pe larg în ultimul număr al revistei Physical Review Letter.