Medicul Radu Zamfir a avut, probabil, cea mai mare şansă dintre toţi cei cinci supravieţuitori ai aterizării forţate din Apuseni. L-a protejat, ironia sorţii, după cum spune chiar el, costumul de motociclist purtat pentru a ajunge la spital, înainte de a pleca spre Oradea, pentru a preleva, alături de alţi colegi, un ficat de care avea nevoie o femeie cu cancer hepatic. Nu s-a gândit de două ori înainte de a urca într-un aparat de zbor vechi de zeci de ani şi se gândea doar la a salva o viaţă.
A ajuns, însă, să lupte pentru a salva alte şase, undeva în Apuseni, printre brazi, lângă epava unui avion din care ţâşnea combustibil. A pierdut lupta pentru două dintre ele: cea a pilotului Adrian Iovan, pe care a făcut eforturi disperate să-l scoată dintre fiarele contorsionate ale epavei, şi cea a tinerei Aurelia Ion, o studentă de 23 de ani, din anul V la medicină, care se alăturase echipei de transplant doar pentru că o altă colegă nu a putut merge şi pentru că era atât de dedicată meseriei, încât a uitat de spiritul de conservare. De aici şi marele regret al medicului Radu Zamfir: "Marele meu regret este că ceilalţi doi nu mai sunt cu noi!".
Radu Zamfir a comentat şi măsurile luate de guvern după ce operaţiunea de salvare s-a desfăşurat cu mare greutate, salvatorii putând ajunge la supravieţuitori abia după şase ore de la aterizarea forţată.
"Eu nu sunt în măsură să comentez pentru că eu am făcut ce m-am priceput de o manieră mai puţin profesională de la faţa locului ca să ţinem legătura cu ei", a declarat Radu Zamfir.
Medicul a respins, cu aparentă dezamăgire în glas, afirmaţiile şefului STS, care l-a acuzat că a minţit când a spus că a transmis coordonatele: "Pot să spun doar că toţi am suferit un traumatism cranian şi în momentul în care eram la limita pierderii conştienţei e greu să redau cu acurateţe unele lucruri. Eu am luat legătura cu ei, am vorbit cu ei, asta îmi aduc aminte. A fost vorba de transmiterea unei locaţii. Eu am văzut toate lucrurile astea dinăuntru şi se văd mult mai dramatic. De pe margine ai timp să comentezi. Eu tot ce am făcut, am făcut cât s-a putut de bine în condiţiile date".
Vizibil marcat, cu contuzii la frunte, la ochi şi pe piept, Radu Zamfir speră că va reuşi să depăşească şocul şi nu exclude posibilitatea de a apela la consiliere psihologică pentru a putea să-şi facă mai departe meseria şi pentru a putea salva vieţi, chiar dacă va trebui să urce din nou într-un avion vechi şi destul de şubred.
"Trebuie să mergem mai departe în ceea ce facem şi având în vedere că ce facem presupune salvarea unei vieţi... Trebuie să mergem mai departe. Eu nu ştiu decât ce fac azi. De mâine o să văd. Tocmai am scăpat ca prin minune de la moarte", spune Radu Zamfir.
facebook
twitter
