Florian Pittiş a fost internat la Institutul Oncologic Fundeni pe 30 iulie 2007, din cauza unei boli teribile. Artistul a dorit ca detaliile despre starea sa de sănătate să rămână confidențiale, cerând medicilor discreție totală. Pe 5 august 2007, Florian Pittiș se stingea discret, așa cum și-a și trăit întreaga viață.
Deja grav bolnav, pe 1 august 2007, Florian Pittiş și-a găsit puterea să-și adreseze fanilor un mesaj sincer și curajos: „Vă salut! Mă numesc Florian Pittiș și vă anunţ că am cancer la prostată. Am 63 de ani, sunt director la un radio și de curând cea mai mare bucurie pe care am avut-o în viața mea a fost concertul Rolling Stones”.
Deşi medicii îl sfătuiseră să nu participe la acel concert, din cauza stării sale fragile, nu a putut lipsi. „Viața mea a fost extraordinar de frumoasă… Am fost rebelul cu plete în vânt, am trăit viața intens, ca pe o minune, și nu îmi pare rău de nimic din ceea ce am făcut”, a mai transmis Florian Pittiş.
„Aş vrea să vă aduceți aminte de mine și tind să cred că pentru voi am însemnat ceva… să fredonăm împreună: Hei, tramvai… și tras de cai… hei, joben, cum veneai la Mon Jardin… Ce tânăr eram atunci și plin de viață… Există un moment în viață când fiecare trebuie să își ia rămas bun… toți veți fi în locul meu cândva”, a continuat acesta, după care a lăsat un mesaj emoționant, ca un testament, generațiilor următoare: „Chiar tu, care citești aceste rânduri, cândva va trebui să îți înfrunți propria moarte… Pe de-o parte mă înspăimântă… cum ar fi să nu mai fiu cu voi? Să nu vă mai văd o eternitate… un infinit… un neant. Eu, Florian Pittiș, nu voi mai fi!”.
În ultima parte a mesajului, artistul le-a transmis celor care îl iubeau un îndemn profund: „Aş vrea să vă spun… să vă iubiți mai mult, să prețuiți fiecare clipă ca și cum ar fi ultima. Eu vă iubesc pe toți și se pare că EL mă va chema în ceruri”, mai scria Florian Pittiș, conform Click!.
Artistul şi-a încheiat confesiunea cu o rugăciune sfâșietoare, care pare să fi fost scrisă cu ultimele puteri: „Îți mulțumesc, Dumnezeule, pentru viața ce mi-ai hărăzit, pentru iubirea ce mi-ai dăruit… Îmi pare rău că mă chemi așa curând la Tine… vroiam să fac mai multe, Doamne, vroiam să fac mai multe! Neantul mă cheamă și mă înspăimântă în același timp… Eu să nu mai fiu… EU? Doamne, nu mă lăsa în bezna neființei… eu vreau ca să mai fiu… te rog! Nu vreau să fiu doar o cruce într-un cimitir”.
Mike Godoroja, muzicianul discipol și prieten apropiat al lui Florian Pittiș, își amintește cu emoție influența uriașă pe care acesta a avut-o asupra sa.
„Fiecare dintre noi avem sau am avut una, două persoane care ne-au dat un soi de șut în fund pe mai departe. În restul întâlnirilor noastre din viață, că sunt prieteni, că sunt mentori, profesori, ne-au format anvelopa noastră exterioară.
Dar, rădăcina o datorăm câtorva. „Moșul” Florian Lungu și „Moțul” Florian Pittiș mi-au deschis, fiecare, aripile într-o zonă în care eu am fost foarte receptiv. Și vreau să spun că această zonă era alimentată de mine cu mulți ani înainte, când făcusem parte din clubul de jazz al lui Mihai Berindei și mergeam la seratele muzicale de la Ateneul Tineretului.
Deci, venisem cu o pregătire, dar nu știam cum să o împărtășesc, să o arăt. Ei, în mod diferit, m-au educat în mod diferit. «Moțul», foarte teutonic și spartan, nu accepta să greșești, nu accepta să nu te dedici total, dar în același timp era foarte, extrem de darnic cu idei și inspirații. «Moșul» era foarte relaxat, în schimb, dar capabil să muncească non-stop.
Îmi aduc aminte că mă duceam la radio la 4 după-amiaza, se făcea ora 5 dimineața și mă duceam la Iosif Sava în birou să mă întind pe canapea, pentru că la 8 și jumătate trebuia să fiu la gară, să iau trenul spre primul meu loc de muncă, ca absolvent al facultății; am lucrat pe la Chitila vreo două săptămâni.
În viață, dacă ai astfel de oameni, nici nu-ți dai seama cât de multe poți să realizezi”, a spus Mike Godoroja în podcast-ul lui Adrian Artene.