Ministrul Economiei, Radu Miruță, pare să fi redefinit conceptul de diplomație economică, transformându-l într-o vânătoare de excursii gratuite. Documente în care este menționat oficialul, precum și o postare de-ale sale de pe Facebook, arată o practică complet stranie.
Ministrul se laudă public că deplasările sale în state strategice, precum Arabia Saudită și Coreea de Sud, sunt plătite integral de gazde, o practică folosită pentru „îmbunare” sau chiar cumpărare de influență, la preț de pișcotar.
În loc să protejeze bugetul de stat, miniștrii care acceptă astfel de „gratuități” nu fac decât să se pună singuri într-o poziție vulnerabilă și să ofere partenerilor externi o pârghie uriașă în orice negociere viitoare, care ar putea foarte ușor să se realizeze în detrimentul intereselor României.
Dovada naivității sau a cinismului cu care ministrul Radu Miruță tratează funcția publică vine chiar de pe contul său de Facebook. După o vizită la Riad, pentru discuții despre investiții în grafit, domenii schiabile și piața de oi, ministrul Economiei a simțit nevoia să se laude, precum un turist care a prins o ofertă all-inclusive.
„Și nu, «nu m-am plimbat» pe banii României. Ii mulțumesc Regatului pentru invitație și pentru acoperirea integrală a costurilor!”, scrie Radu Miruță, mândru că nu a cheltuit din bugetul țării.
Ceea ce ministrul pare incapabil să înțeleagă este că, în diplomație și afacerile de stat, nu există masă gratuită. În momentul în care Regatul Arabiei Saudite îți achită integral costurile, acesta își cumpără, de fapt, o poziție dominantă la masa negocierilor.
Radu Miruță s-a întâlnit la Riad chiar cu Prințesa Sara Al Saud a Regatului Arabiei Saudite și a recunoscut că este complet depășit de nivelul la care ar trebui să joace.
Confesiunea făcută pe Facebook, conform căreia a crezut că e o farsă când a fost sunat de Casa Regală Saudită este definiția complexului provincialului. Un ministru al Economiei al unei țări UE ar trebui să considere normal un astfel de apel. Miruță, în schimb, a fost la un pas să rateze contactul pentru că i s-a părut o glumă.
„Recunosc că, la momentul în care colegii de la cabinet mi-au comunicat că voi avea o convorbire telefonică cu Alteța Sa, am crezut că este o glumă.”, a transmis el pe Facebook pe 9 noiembrie.
Dacă vizita din Arabia Saudită putea fi considerată un „derapaj izolat”, un memorandum oficial obținut de redacție arată că aceasta este, de fapt, o metodă de lucru a Guvernului.
Un document intern, avizat de ministrul de externe și aprobat de premierul Ilie-Gavril Bolojan, pregătea deplasarea lui Radu Miruță în Coreea de Sud (17-22 octombrie 2025) pentru expoziția de apărare ADEX 2025. Miza a fost una uriașă: discuții cu giganți ca Hanwha Aerospace și Dohwa Engineering despre sectoare industriale critice și apărare.

Radu Miruță, plimbat de coreeni pe banii lor în Seul
Și totuși, la capitolul costuri, memorandumul specifică negru pe alb, cu un tupeu birocratic care confirmă subordonarea acceptată de statul român, că Radu Miruță este prea zgârcit să plătească biletul de avion, camera de hotel și mâncarea, deși din banii statului.
„Costurile aferente acestei deplasări vor fi suportate integral de către partea coreeană pentru ministru și directorul său de cabinet. […] în timp ce costurile aferente logisticii interne în Republica Coreea vor fi suportate tot de partea coreeană.”, se arată în documentul obținut de România TV.


Lăudându-se că nu cheltuie bani publici, ministrul Miruță demonstrează că este complet depășit de miza funcției sale. Acceptarea biletelor de avion la business class, diurnei mascate și a cazării la hoteluri de lux, reprezintă o formă clasică folosită în diplomație de a oferi foloase necuvenite și a îmbuna statul român.
În lumea reală a diplomației și a marilor oameni de stat, fie că e vorba de contracte de apărare cu Hanwha sau de exploatarea grafitului, aceste gratuități sunt investiții directe în „bunăvoința” ministrului, care costă țara gazdă mult mai puțin decât beneficiile de care ar putea avea parte ulterior.
Întrebarea pe care Radu Miruță ar trebui să și-o pună nu este cât a economisit, ci cât de ferm va putea reprezenta interesele României. Cum va putea el să negocieze dur la preț sau să impună condiții stricte pentru statul român în fața unor parteneri coreeni sau saudiți care îi vor putea reaminti oricând, zâmbind, că i-au plătit integral „excursia”?