MINUNILE FECIOAREI de la PAREPA. Maşinile securităţii au „murit” când a fost vorba să fie anchetată

Undeva la marginea Baraganului se afla satul Parepa. Ar fi fost si astazi un sat anonim, daca nu s-ar fi nascut aici, pe 22 septembrie 1923, o femeie pe nume Maria Petre, ce si-a capatat renumele de "Fecioara de la Parepa".

29 mai 2016, 13:21
MINUNILE FECIOAREI de la PAREPA. Maşinile securităţii au „murit” când a fost vorba să fie anchetată

Fata i-a impresionat de mica pe parinti prin evlavia ei cu totul deosebita, dublata de blandete si de o iubire aparte pentru orice om, animal sau planta creata de Dumnezeu, scrie formula-as.ro. Nimeni n-a vazut-o vreodata certandu-se cu cineva, dojenind o vita sau un caine, rupand o floare! Dar satenii n-aveau de unde sa stie ca toate aceste semne prevesteau intamplari incredibile.

Citeşte şi Cărarea din Buşteni care când apare, când dispare. Cine ajunge să păşească pe ea moare sau se volatilizează FOTO

Joi, 29 august 1935, la sarbatoarea „Taierii capului Sfantului Ioan Botezatorul”, in zi mare de post, cand Maria nu implinise 12 ani, ea a avut o revelatie coplesitoare. Iata ce a povestit mai tarziu fetita:

„Se facuse amiaza si ma aflam pe camp, in apropierea lacului. Mi s-a parut ca imi vine setea si am pornit spre fantana, ca sa beau apa. Deodata, am vazut pe cer un nor, ca un val urias de vata, ce se indrepta spre mine. In acea clipa, m-am speriat si am luat-o la fuga, dar norul s-a apropiat vertiginos, parca lasandu-se asupra mea. De teama, am cazut in genunchi, am inceput sa ma inchin si mi-am plecat privirile in iarba. Dupa ce a trecut prima spaima, am indraznit sa ridic capul. Atunci mi s-a aratat o vedenie de o frumusete supraomeneasca. Norul devenise ca un tunel infipt in cer si era plin de ingeri. Multimea lor era atat de mare, incat ii vedeam insiruiti, unul dupa altul, tot mai sus, de-a lungul intregii sale inaltimi ametitoare. Ingerii din varful tunelului pareau atat de departe, ca se zareau ca niste fluturi stralucitori… Mirosea aidoma unei adieri de Rai si auzeam cantari minunate, de necuprins in cuvintele povestirii.

Acolo, sus, la capatul tunelului, a aparut ceva asemanator unei raze de soare ceresti. In lumina aceea am vazut numai o jumatate din fata unui barbat, cu un ochi mare si albastru, de o limpezime fara margini. Era o jumatate de chip ce raspandea o coplesitoare blandete. Am privit totul, uluita, cateva clipe, ramanand in genunchi. Eram fericita si speriata, dar am inceput sa plang.

Deodata, am auzit un glas cald, care parca facea sa vibreze aerul de o iubire nesfarsita. Acea voce m-a mangaiat, invelindu-ma in caldura sa: .”

Fetita a simtit o mana nevazuta care ii atingea crestetul capului, iar din acea clipa i-a disparut teama. Abia atunci a zarit lumea care incepuse sa se adune in jurul ei… Crezand ca i s-a facut rau din cauza caldurii, cateva femei aflate pe camp au incercat sa se apropie, dar o putere nevazuta, ca un curent electric, le oprea la cativa metri departare, astfel incat nu reuseau sa o atinga pe Mariuca. Cutremurate de emotie, tarancile o priveau si o ascultau pe fetita, in timp ce statea de vorba cu Cineva din cer, in chip supranatural.

Conform celor povestite mai tarziu de Maria Petre, Chipul din Cer i-a spus ca a fost aleasa pentru sfanta misiune de a fi un exemplu al credintei adevarate, ca sa ii intoarca pe oameni de la calea pierzaniei. Apoi, Cel de Sus i-a incredintat darul prezicerii si darul vindecarii.

„Dumnezeu mi-a spus sa ma intorc acasa, dar mi-a cerut sa revin in acel loc, singura, putin mai tarziu. Apoi am inceput sa ma dezmeticesc, iar lumea din jur s-a apropiat de mine, cu dragoste si curiozitate, intrebandu-ma ce se intamplase. Spre seara, am dat ascultare vocii care imi vorbise si m-am intors in acelasi loc, iar cerurile s-au deschis din nou. Cel de Sus a rostit: (…)

In cele din urma, Cel de Sus mi-a vorbit astfel:

Toate profetiile Fecioarei s-au confirmat. A venit seceta din 1939, apoi a izbucnit cel de-al doilea razboi mondial, precedat de cutremurul din 1940 si urmat de seceta devastatoare din perioada 1945-1947. Vreme de aproape cinci decenii, Antihristul a luat chipul comunismului pe meleagurile romanesti. Biserica, troita si fantana cu apa tamaduitoare s-au construit si exista pana in ziua de azi. Mama Fecioarei s-a stins din viata dupa sapte ani, asa cum fusese avertizata Maria de Cel de Sus. Incet, incet, tot mai multi pelerini din tara sau chiar din strainatate au inceput sa treaca prin acel loc, aflandu-si viitorul, alinandu-si durerile, tamaduindu-se dupa ce s-au spalat pe fata si au baut apa din fantana. Maria Petre a devenit „Fecioara de la Parepa”, traind in castitatea „calugariei albe”, cu multa credinta, rugaciune si post. Nenumaratele vindecari pe care le-a savarsit adusesera o asemenea faima satului in primii ani de dupa razboi, incat Parepa a ajuns sa fie considerat, in acea perioada, un al doilea Maglavit romanesc!

Citeşte şi AICI SE PETREC ADEVĂRATE MINUNI. Muntele INTERZIS femeilor sau „ATHOSUL MARAMUREŞULUI”

Fecioara s-a aflat sub o stricta supraveghere a Securitatii decenii la rand. Batranii de azi ai satului povestesc ca pe la inceputul anilor 60, la Parepa au sosit doua automobile „Volga” de culoare neagra. Din ele au coborat cativa barbati imbracati in haine de piele, care au anuntat-o pe Maria ca trebuia sa ii insoteasca pana la Bucuresti, pentru un interogatoriu. Fecioara s-a supus fara nici un cuvant, dar, de fiecare data cand se urcau in masini ca sa plece, cele doua Volgi nu mai porneau! Cum se dadeau jos, motoarele porneau din senin. Cand se urcau iarasi, motoarele se opreau! Dupa nenumarate tentative esuate, ce au durat o zi intreaga, echipa de securisti a renuntat, parasind satul.

Dupa decembrie 1989, cea mai mare stradanie a Mariei Petre a fost aceea de a duce la bun sfarsit ridicarea bisericii, ce urmeaza sa primeasca, la sfintire, hramul „Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul”, in amintirea zilei de 29 august 1935, cand s-a petrecut minunea intemeietoare. Pana si Patriarhul Romaniei, Preafericitul Parinte Teoctist, i-a facut o vizita Mariei la Parepa, cu doar cativa ani inainte de moartea ei, promitandu-i ca o va sprijini sa indeplineasca misiunea incredintata de Cel de Sus. Din nefericire, „Tatica Maria cea sfanta” din Parepa nu a mai apucat sa vada manastirea sfarsita. Ea si-a incheiat apostolatul, mutandu-se din aceasta lume la cele vesnice, in ziua de 5 iunie 1996, la varsta de 73 de ani. Sfarsitul sau a fost precedat de nenumarate semne.

In dupa-amiaza de vineri, 7 iunie, in cea de-a treia zi dupa moartea Fecioarei, in timp ce un sobor de preoti facea slujba de ingropaciune in prezenta sutelor de oameni adunati la mormant, pe cerul senin s-a aratat o cruce alcatuita din nori argintii. Multimea a inceput sa se agite, iar preotii au intrerupt cateva clipe sfanta slujba, pentru a contempla semnul dumnezeiesc. Crucea a ramas pe cer pana la sfarsitul ceremoniei religioase. Asa a luat sfarsit existenta pamanteasca a Fecioarei din Parepa, a carei legenda a ramas vie inca din zilele vietii sale. Pe masura trecerii anilor, amintirea ei se raspandeste incet, incet in toate cele patru zari. 


loading...