Misterul din spatele unui gest halucinant. De ce i-a sărutat Sergiu Nicolaescu MÂNA lui CV Tudor FOTO

Corneliu Vadim Tudor a murit, dar lasă în urmă multe enigme. „A fost emoţionant gestul lui Sergiu, dar şi teatral. Prietenul nostru comun murise, iar Sergiu a vrut să mă felicite astfel, în calitate de moştenitor spiritual al marelui Eugen Barbu. Eu şi Sergiu trebuia să mai facem două filme împreună, unul despre al Doilea Război Mondial, altul despre moartea lui Constantin Brâncoveanu”, explica Vadim la vremea respectivă.

Citeşte şi Fiica lui Corneliu Vadim Tudor a vorbit despre AVEREA LĂSATĂ DE TRIBUN: „Nu există un testament, dar noi ştim”

A fost un fel de consacrare a lui Vadim Tudor ca moştenitor mesianic şi politico-ideologic al lui Eugen Barbu. Ulterior, Sergiu Nicolaescu spunea că, în emoţia evenimentului, l-ar fi confundat pe Vadim cu Marga Barbu.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Chiar dacă Vadim Tudor şi Eugen Barbu au avut porniri similiare, lucrurile stau mult diferit în ce priveşte calitatea operelor literare. „Cei care l-au cunoscut pe Eugen Barbu sau care citeau revista Săptămâna în anii dictaturii ceauşiste ştiu cât de compromis a fost acest scriitor în epoca respectivă. Compromis în primul rând din punct de vedere moral, prin colaborarea sa strînsă cu Securitatea şi prin articolele în care îi demola pe dizidenţii români care se exprimau, din Franţa sau din alte ţări, la Europa Liberă.

Alte articole

Cupluri din România pentru care dragostea a fost mai mare decât diferența uriașă de vârstă

Actorul Mihai Călin îi distruge pe suveraniști. Îl numește pe Sergiu Nicolaescu „un nenorocit, un orgolios și un plin de el” și pe Ion Antonescu un „criminal de război”: „Creștinismul național e, de fapt, fascism” VIDEO

Citeşte şi Procesele care l-au ruinat pe Corneliu Vadim Tudor. Vezi cu cine s-a certat şi câţi bani a pierdut în instanţă

Groapa rămâne o capodoperă a literaturii române şi merită tradusă în cât mai multe limbi. Oricât ar părea de insuportabilă această idee, omul este o fiinţă contradictorie. Un scriitor de mare talent poate fi uneori şi încarnarea laşităţii şi a cinismului moral. Iar istoria literaturii nu reţine, pînă la urmă, decît opera (chiar dacă nu uită biografiile)… După căderea comunismului în România, Uniunea Scriitorilor a considerat că Eugen Barbu nu era demn de a face în continuare parte din această breaslă şi l-a exclus din ea. El nu poate fi exclus însă din literatura română. Cărţi precum „Groapa” sau „Principele” sau „Săptămîna nebunilor” rămîn memorabile şi au reuşit să treacă cu bine de proba timpului. Intr-un fel „Groapa” rămîne şi un caz de reuşită paradoxală pentru că romanul, care are ca personaje o întreagă lume interlopă din zona Bucureştilor, a apărut în 1957, în plină epocă proletcultistă”, scria Matei Vişniec.