Acest studiu risipeşte misterul legat de originea acestei uriaş crater cu formă aproape eliptică, ce măsoară aproximativ 60/30 kilometri şi este localizat la marginea oraşului Sudbury, din Ontario, Canada.

Încă de la descoperirea unor bogate zăcăminte de cupru, nichel, paladiu şi alte metale de mare valoare de la sfârşitul secolului XIX, oamenii de ştiinţă au început să se întrebe cum s-a format această gigantică gaură în sol, conform unuia dintre co-autorii acestui nou studiu, Joseph Petrus, geolog la Universitatea Laurentian din Sudbury.

Alte Articole

Israelul testează un laser pentru a doborî „drone, rachete ...

Italia ridică cele mai dure restricţii din 28 iunie, chiar ...

Cutremur de 5,3 grade în Grecia. Seismul a avut zece replici

Cercetătorii ştiau că este vorba de un crater de impact pornind de la o serie de caracteristici precum fragmente de rocă cimentate unele de altele dar şi prezenţa unei structuri conice repetitive de striaţii în rocă.

Citeşte şi SPECTACULOS! Cel mai mare CRATER descoperit pe Marte FOTO

În anii ’60 – ’70 geologii au datat mai multe mostre de rocă şi au ajuns la concluzia că impactul aflat la originea acestui crater s-a produs în urmă cu 1,9 – 1,6 miliarde de ani. Datări mai recente, bazate pe analiza vârstei zirconului care s-a cristalizat din rocile topite în urma impactului, au estimat că acest eveniment s-a produs în urmă cu 1.849,5 milioane de ani, conform unui articol publicat în 2008 de revista Geology.

Însă, niciuna dintre cele câteva sute de lucrări ştiinţifice despre Bazinul Sudbury nu preciza cu exactitate ce tip de impact a dus la formarea sa. Pentru a răspunde acestei întrebări, Joseph Petrus şi colegii săi au reexaminat din punct de vedere chimic rocile din crater.

Ţinând cont de faptul că minereurile siderofile (prezintă o afinitate puternică pentru fier), aşa cum este iridiu sau aurul, sunt atrase spre nucleul planetei, în crustă astfel de minereuri există în concentraţii relativ scăzute. În acelaşi timp, rocile provenite din spaţiu conţin concentraţii mai mari de elemente siderofile decât crusta terestră – asteroizii fiind mai bogaţi în elemente siderofile, spre exemplu, decât cometele care sunt un amestec de gheaţă, gaz şi praf rămase de la începutul sistemului solar, în urmă cu 4,6 miliarde de ani.

Citeşte şi Un crater de pe Mercur a primit numele cântăreţului John Lennon

Prin studierea concentraţiei şi distribuţiei elementelor siderofile în rocile din zona de impact, la care se adaugă dimensiunea perimetrului în care rocile au fost topite în urma impactului, Joseph Petrus şi colegii săi au putut identifica tipul de impact care a produs acest crater.

Concluzia lor a fost că acest impact a fost provocat de o cometă, şi nu de un asteroid. Astfel, o cometă masivă a căzut în oceanul puţin adânc din apropierea coastei unui supercontinent străvechi, denumit Nuna, în urmă cu aproape 1,9 miliarde de ani. Coliziunea a fost atât de puternică încât fragmente de rocă dislocate de impact au ajuns până la 1.000 de kilometri în toate direcţiile.

În urma impactului s-a format un crater gigantic, cu o formă complexă, măsurând 150 de kilometri în diametru, care apoi, de-a lungul sutelor de milioane de ani s-a erodat treptat până la forma sa din prezent. În acea perioadă, biosfera era formată din microorganisme unicelulare primitive, conform cercetătorilor canadieni.

Citeşte şi „Uşa către iad”. Craterul din deşert care arde de peste 40 de ani VIDEO

Oamenii de ştiinţă încă nu cunosc foarte multe detalii despre compoziţia cometelor, speranţele lor fiind legate de reuşita misiunii sondei Rosetta, care a trimis un modul ştiinţific, Philae, pe cometa 67P/Ciuriumov-Gherasimenko. „Sperăm că misiunea Rosetta ne va oferi informaţii fără precedent cu privire la structura şi chimia cometelor, aşa că aşteptăm cu nerăbdare rezultatele acestei misiuni”, a mai declarat cercetătorul canadian.

Concluziile acestui nou studiu despre originile Bazinului Sudbury sunt prezentate pe larg în ultimul număr al revistei Terra Nova.