Mitul locului de veci al lui Mircea cel Bătrân, spulberat! Arheologii au redeschis mormântul de la Cozia și au dovada! IMAGINI SPECTACULOASE

La aproape un secol de când sarcofagul lui Mircea cel Bătrân a fost cercetat prima oară, arheologii vâlceni au deschis din nou mormântul de la Mănăstirea Cozia și spulberă mitul conform căruia sarcofagul domnitorului ar fi fost mutat de acolo.

Așadar, sarcofagul lui Mircea cel Bătrân de la Cozia este cel original, susțin arheologii vâlceni.

Proiectul de cercetare ce a presupus redeschiderea mormântului a fost realizat de specialiști de la Muzeul Județean ”Aurelian Sacerdoțeanu” Vâlcea, Institutul de Arheologie ”Vasile Pârvan” și Centrul de Cercetări Antropologice și Biomedicale ”Olga Necrasov” din cadrul Filialei Iași a Academiei Române.

Citește și Surpriză colosală la mormântul soților Ceaușescu! Ce a apărut acolo, la 36 de ani de la Revoluția care le-a adus sfârșitul

Concret, acest proiect a urmărit pe de-o parte descărcarea de sarcină arheologică a monumentelor ce compun ansamblu monahal din stațiunea Călimănești, în vederea reastaurării, iar pe de alta verificarea sarcofagului, unic datorită formei printre mormintele boierești și domnești din țară. Totul, și ca urmare speculațiilor privind mutarea sarcofagului la începutul secolului trecut.

”Există în arhiva Institutului Național al Patrimoniului câteva cereri de prin 1930 de mutare a sarcofagului de la Mânăstirea Cozia la Muzeul Național de Istorie și atunci am urmărit ca prin această cercetare să verificăm dacă a fost mutat. Dar nu, nu a fost mutat. Este cel original și se află într-o stare bună de conservare. Este un sarcofag din piatră, unic în România, fiind prevăzut cu o nișă cefalică, specifică mormintelor din zona Europei Apusene din perioada secolelor V-XV. d. Chr. Mormântul a fost cercetat pentru prima oară în perioada interbelică, în cadrul unui proiect de restaurare inițiat începând cu anul 1927. Alături de sarcofagul voievodului se află și mormântul mamei domnitorului Mihai Viteazul, călugărița Teofana. În anul 1938, osemintele domnitorului și ale Teofanei au fost depuse în cutii de marmură de Rusciuk și așezate în acest sarcofag, care tot în acea perioadă a fost ridicat și amplasat pe un strat de umplutură și i s-au adăugat o placă betonată și o piatră de mormânt frumos sculptată”, a declarat, pentru agerpres, arheologul Ion Tuțulescu de la Muzeul Județean ”Aurelian Sacerdoțeanu” din Vâlcea.

Mircea cel Bătrân a murit în 1418, la 31 ianuarie, și a fost înmormântat în 4 februarie, conform propriei dorințe, la ctitoria lui – Mănăstirea Cozia din Călimănești. De-a lungul anilor, mormântul a fost însă profanat de mai multe ori, la fel ca biserica în care se află acesta.

”Primele informații veridice legate de profanarea mormântului sunt din anul 1821, când trupele eteriste, care se retrăgeau către Transilvania după înfrângerea de la Drăgășani, jefuiesc mănăstirea și implicit locul de veci al domnitorului. O altă profanare este menționată în perioada ocupației germane în perioada anilor 1916-1918. Într-un document din martie 1919, superiorul mânăstirii, Protosinghel Anastasie Popescu, scria Ministerului Culturii că ‘Monumentul Cozia se află într-o stare jalnică, de plâns, din cauza armatelor inamice care în invazie pe marginea Oltului au prădat și au profanat acest sfânt lăcaș, biserica și paraclisul transformându-le în grajd de cai, iar casele devastându-le și lăsându-le într-o completă ruină’. Trupele care au ocupat Cozia au spart piatra comemorativă de pe mormântul lui Mircea cel Bătrân, aceasta fiind refăcută în 1936, cu o pisanie alcătuită de Nicolae Iorga. În 1938, piatra a fost schimbată, în locul ei așezându-se pe mormântul voievodului actuala piatră funerară, care a fost adusă din Bulgaria”, spune arheologul Tuțulescu.

Situată pe Valea Oltului, Mânăstirea Cozia este considerată cea mai importantă ctitorie a lui Mircea cel Bătrân (1355-1418), în ciuda unor surse care îl indică faptul că aceasta ar fi fost ridicată de tatăl său, Radu I (1330-1383).

Ansamblul Mănăstirii Cozia, monument istoric de importanță națională, este compus din biserica cu hramul ”Sfânta Treime”, datată la 1388 și cu intervenții de adăugare a pridvorului pe latura de vest între 1705-1707, paraclisul cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului”, amplasat în colțul de sud-est al incintei mănăstirești și datat la 1583; paraclisul cu hramul ”Duminica Tuturor Sfinților”, amplasat în colțul de nord-est al incintei mănăstirești și datat la 1710, cu intervenții de reconstrucție parțială între 1958-1959; trapeza de la 1853 și corpurile de clădire care compun incinta, respectiv laturile de nord, sud și est, cu datare în secolele al XIV-lea, al XVI-lea și al XVIII-lea.

Așezământul monahal a obținut de curând o finanțare nerambursabilă prin Programul Regional Sud-Vest Oltenia 2021-2027, pentru consolidarea, conservarea, restaurarea și punerea în valoare a monumentelor care o compun, scopul investiției fiind acela de a crește numărul vizitatorilor cu cel puțin 10 la sută, mai notează sursa citată.

(sursa foto: arheolog Ion Tuțulescu)

Citește și Calendar ortodox 14 decembrie 2025. Sfinţii patru Mucenici ai lui Hristos făcători de minuni şi grabnic vindecători. Rugăciunea care face adevărate minuni la vreme de necaz