Motivare: Regimul lui Ion Ficior a dus la lichidarea fizică şi psihică a deţinuţilor

În luna martie, un complet de judecători de la Curtea de Apel Bucureşti a hotărât condamnarea la 20 de ani de închisoare a fostului comandant de la Periprava, acuzat de crime împotriva umanităţii după ce sub coamanda sa ar fi murit peste 100 de deţinuţi politic, decizia nefiind definitivă. Magistraţii au motivat acum hotărârea, notând, printre altele, că sunt probe care arată că regimul impus de Ion Ficior a dus la lichidarea fizică şi psihică a acelor oameni.

„A rezultat că regimul de detenţie elaborat şi aplicat de către inculpat, în perioada în care a deţinut funcţii de conducere în cadrul Coloniei de muncă Periprava, a fost unul de natură să conducă la lichidarea fizică şi psihică a deţinuţilor”, se arată în motivare, conform Mediafax.

Curtea de Apel Bucureşti reţine că bolile care au dus la decesul deţinuţilor au fost cauzate de mizerie şi lipsă de hrană, ca rezultat al regimului aplicat de Ion Ficior.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Citeşte şi: Fostul comandant de la Periprava, Ioan Ficior, condamnat la 20 de ani de ÎNCHISOARE

Alte articole

Cât câștigă un agent de penitenciar. Suma pe care o primește în fiecare lună

Cât costă să-ţi angajezi deţinuţi ca ajutoare în gospodărie. Angajaţii pot face curăţenie, sparge lemne sau executa construcţii simple, cum ar fi un foişor

„La o examinare sumară a listei deţinuţilor decedaţi, cu referire la vârsta şi cauza decesului, Curtea constată, fără a fi necesare cunoştinţe de specialitate că aceşti deţinuţi nu au avut nicio şansă la viaţă şi că, în mod indiscutabil, aceştia nu au beneficiat de niciun fel de îngrijiri medicale”, susţine instanţa.

Ion Ficior s-ar face vinovat şi de bătăile aplicate deţinuţilor, pe motiv că acestea erau aplicate „fie la ordinul, fie cu acordul” său, fiind „prezent la locul unde se administrau aceste bătăi.”

„Chiar dacă inculpatul nu era comandant al coloniei, în anii 1958-1959, el era cel care se implica în pedepsirea deţinuţilor, el era cel care era cunoscut de deţinuţi ca fiind şef în colonie, comportându-se ca atare şi având puteri de facto în acest sens”, se arată în document.

Curtea de Apel Bucureşti susţine că din probele administrate de parchet reiese că deţinuţii care se îmbolnăveau erau lăsaţi să moară, iar cei declaraţi inapţi „în loc să fie trataţi erau lăsaţi să moară de foame.” Explicaţiile lui Ion Ficior, potrivit cărora „deţinuţii nu au venit pentru a trăi ci pentru a murit, pentru a permite regimului comunist să se dezvolte”, sunt catalogate de instanţă ca fiind „unele cu iz de ironie, neechivoce şi în acord cu acţiunle sale.”

Completul de judecată notează că la alegerea pedepsei s-a avut în vedere şi „trecerea unui interval nerezonabil de timp în care instituţiile statului au ales să tragă la răspundere vinovaţii şi facă dreptate puţinelor victime ale sistemului care încă supravieţuiesc.” Judecătorii notează că pedeapsa care „s-ar fi cuvenit faţă de gravitatea deosebită şi urmările infracţiunii” ar fi fost detenţiunea pe viaţă.

„Din acest punct de vedere, deşi pedeapsa care s-ar fi cuvenit inculpatului faţă de gravitatea deosebită şi urmările infracţiunii sale, ar fi fost detenţiunea pe viaţă, totuşi, având în vedere tardivitatea cu care autorităţile statului au ales să demareze procedurile judiciare dar şi vârsta deosebit de înaintată a inculpatului, Curtea apreciază că aplicarea pedepsei închisorii, la maximul special al acesteia, este de natură să satisfacă toate scopurile pedepsei”, susţine instanţa.