Năstase, despre cazul Robert Turcescu: Formule de şah în care se sacrifică pionul pentru a câştiga nebunul

„Înţeleg că e vorba de un ofiţer acoperit al statului român. Dar, dacă este al statului român, în condiţiile unui stat democratic, teoretic nu ar trebui să fim foarte nervoşi pe un astfel de subiect. Restul, chestiuni de genul Turcescu şi tot felul de jocuri de genul ăsta, ne arată mai curând formule de deschidere la şah, formule în care, ştiu eu, se sacrifică un pion, pentru a se câştiga la final un nebun. Dar, dincolo de încercarea de a obţine câştiguri strategice prin sacrificii tactice, mi se pare că este o temă neinteresantă. Cea a agenţilor de influenţă mi se pare mult mai interesantă, şi ea ţine de secolul XXI”, a afirmat Năstase la televiziunea publică, întrebat ce părere are despre tema ofiţerilor acoperiţi.

În opinia sa, ar trebui să existe o mai mare preocupare în ceea ce înseamnă mai mult agenţii de influenţă care, conştient sau inconştient, sprijină anumite tipuri de interese.

Adrian Năstase a spus că, în perioada în care a fost premier, a permis participarea în calitate de invitaţi la şedinţele de guvern a câte un director adjunct al SRI şi SIE. ‘Ideea mea a fost următoarea: „Nu are rost, dragi prieteni, să mergeţi să vă căutaţi surse în guvern, să vă povestească diverse lucruri, când puteţi participa direct la şedinţele de guvern. Dacă aveţi obiecţiuni în legătură cu anumite operaţiuni, cu anumite decizii, cu anumite chestiuni, aveţi informaţii care ne pot fi utile, le puteţi prezenta direct în cadrul şedinţelor de guvern”. Nu ştiu dacă această practică s-a păstrat sau nu”, a arătat fostul premier.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Robert Turcescu, primul gest după două zile de tăcere

Alte articole

Năstase nu vrea ”intelectuali ai lui Băsescu” în guvernul Tomac. ”În definitiv, la Transporturi, ar putea fi desemnat chiar Băsescu, pentru a lua istoria de la capăt”

Adrian Năstase critică lipsa unui apel din partea lui Zelenski: „Trebuia să sune imediat după explozie. Era o chestiune de bun-simț”