NATO îşi finalizează noua strategie de luptă împotriva Rusiei

În cursul summit-ului de la Varșovia de la începutul lunii iulie, conducătorii celor 28 de țări urmează să decidă asupra trimiterii suplimentare de trupe în Țările baltice și în Polonia pentru a finaliza ‘adaptarea (militară) cea mai importantă întreprinsă vreodată de la sfârșitul Războiului rece‘.

În fața ‘unei Rusii tot mai agresive‘, NATO se adaptează ‘cu scopul de a găsi echilibrul între apărare și dialog‘, a explicat Stoltenberg.

‘Noi trebuie să continuăm se ne întărim capacitățile de descurajare printr-o prezență avansată mai robustă’ în Est, a pledat secretarul de stat american John Kerry în cursul serii.

El a reamintit, de asemenea, angajamentul țărilor din NATO — asumat în 2014, în Țara Galilor (Marea Britanie) — de a sista reducerea constantă a cheltuielilor pentru apărare pentru a reveni într-un deceniu la un nivel echivalent cu 2 % din PIB.

Alte articole

POLITICO: Europa propune o zonă tampon de 40 de km între Ucraina şi Rusia în efortul de a instaura pacea, dar există îngrijorări şi probleme

Cristian Diaconescu spulberă orice speculație: „Nu va fi război în România!”. Consilierul prezidențial a avertizat că vor exista „linii roșii” în orice negociere

De la declanșarea crizei ucrainene, în noiembrie 2013, NATO și-a multiplicat manevrele și patrulele maritime, terestre și aeriene în Est și întreprinde o serie de reforme pentru a crește rapiditatea desfășurării și flexibilitatea forțelor sale.

Această consolidare militară ar urma să culmineze după summit-ul de la Varșovia prin trimiterea unor batalioane — prin rotație — împreună cu echipamentele lor de luptă în țări care au frontieră comună cu Rusia.

‘NATO a luat aceste măsuri pentru că Rusia a decis să invadeze și să ocupe Crimeea, iar apoi să intervină în estul Ucrainei’, a amintit un înalt responsabil american.

Pe plan politic, Muntenegrul a semnat joi, la Bruxelles, protocolul de aderare la NATO, care mai trebuie ratificat de parlamentele celor 28 de țări în următoarele 18 luni.

Moscova, care consideră acest act o intruziune în sfera sa de influență, protestează împotriva extinderii Alianței în această zonă strategică. Dar premierul muntenegrean Milo Djukanovic s-a declarat ‘mândru’ că țara sa va deveni al 29-lea membru al NATO după 10 ani de la declararea independenței, asigurând că aceasta ‘va aduce stabilitate în regiune și dincolo de ea’.

Tensiunile între Moscova și NATO au escaladat recent în legătură cu scutul antirachetă american în curs de desfășurare în România și în Polonia, a cărui comandă o va prelua NATO.

Incidente militare, mai mult sau mai puțin grave, au loc la intervale regulate. În noiembrie 2015, Turcia a doborât un avion de vânătoare rusesc care — potrivit ei — pătrunsese în spațiul său aerian dinspre Siria. Mai recent, avioane rusești au survolat un distrugător american în Marea Baltică.

După o primă întâlnire după 20 de luni la sediul NATO în aprilie, o nouă reuniune între ambasadorii țărilor aliate și omologul lor rus ar putea fi organizată înaintea summit-ului de la Varșovia pentru a se evita ca incidentele să degenereze.

Dar ‘dacă este utilizată de Rusia ca perdea de fum pentru a continua aceeași politică agresivă, aceasta nu ajută la nimic’, a avertizat Linas Linkevicius, șeful diplomației lituaniene.

Alte țări ale NATO vor, dimpotrivă, să se evite ca acest viitor summit — ‘încărcat simbolic’ prin faptul că se desfășoară la Varșovia — să fie interpretat ca o demonstrație de forță ‘îndreptată împotriva Rusiei’, ceea ce ar suna ca o ‘revenire la Războiul rece’, potrivit unui diplomat.

Conflictul sirian, lupta împotriva grupării Statul Islamic (SI), instabilitatea în Libia și criza migratorie și situația din sudul Europei figurează de asemenea pe agenda convorbirilor între miniștrii afacerilor externe din NATO, care se încheie vineri.

Alianța a început, de altfel, o apropiere fără precedent de UE, în special pentru a o ajuta să facă față crizei migratorii. De la începutul lui martie, nave de război ale NATO navighează în Marea Egee pentru a supraveghea rețelele de traficanți care operează de pe coastele turcești, făcând schimb de informații cu grănicerii greci, turci și UE.