Ne părăsesc marii actori: De ei ne-am despărţit cel mai greu…

2014 n-a adus doar lucruri bune. A fost un an în care ne-am despărțit de câteva personalități însemnate. Rămânem cu amintirile reușitelor lor extraordinare și cu regretul că ne-au părăsit prea devreme.

28 dec. 2014, 08:34
Ne părăsesc marii actori: De ei ne-am despărţit cel mai greu…

„Buză de iepure” a rezistat cu optimism în fața bolii nemiloase

Cascadorul Szobi Cseh s-a stins din viață, în noaptea de 31 iulie spre 1 august, la Institutul Clinic Fundeni, la vârsta de 71 de ani, fiind diagnosticat cu mielom multiplu. El a murit în jurul orei 03.00, după o grea suferinţă, în urma complicaţiilor renale hepatice, cardiace şi pulmonare severe, care nu au răspuns la tratamentul intensiv aplicat.

Szobi Cseh fusese internat la Fundeni din 20 iulie, în stare foarte gravă, fiind diagnosticat din iulie 2012 cu o formă de cancer al sângelui, cu complicaţii, caz în care rata de supravieţuire este de 6-8 luni, potrivit medicilor.

Cascadorul a fost diagnosticat în iulie 2012 cu mielom multiplu micromolecular în stadiul 3, o formă de cancer al sângelui, prezentând încă de atunci afectare renală şi tumori osoase. În general, rata de supravieţuire în cazul de mielom multiplu fără complicaţii este de 18 luni, dar în cazul în care există şi afectare renală rata de supravieţuire este între 6 şi 8 luni, a precizat medicul.

Szobi Cseh a urmat radioterapie şi chimioterapie imediat după diagnostic, evoluţia sa fiind bună. În mai 2013, medicii au constatat o progresie a bolii, cu tumori osoase, afectare hepatică şi renală.
Astfel, Szobi Cseh a fost internat de mai multe ori şi a urmat radioterapie şi chimioterapie.
Ultima oară, a fost internat în 20 iulie, în urgenţă, în stare foarte gravă, însă atunci se deplasa singur, a mai spus Coriu, caracterizându-l pe Szobi Cseh drept „un luptător”.

Soţia şi cei doi copii i-au fost tot timpul alături. Potrivit managerului Institutului Clinic Fundeni, Carmen Orban, Szobi Cseh a supraviţuit mai mult decât este menţionat în literatura de specialitate, o dată graţie optimismului său, dar şi tratamentului primit pe durata spitalizării.

Margareta Pogonat, doamna teatrului românesc

Actriţa a murit pe 11 mai, la vârsta de 81 de ani, din cauza unui cancer.

Margareta Pogonat s-a născut pe 6 martie 1933, la Iaşi, mama sa fiind actriţă, iar tatăl său, om politic.

A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în anul 1959, la clasa profesorului Alexandru Finti, după care şi-a făcut debutul în spectacolul de teatru „Două lozuri”, în care a jucat împreună cu Grigore Vasiliu Birlic. La început a colaborat cu Teatrul de Stat din Botoşani, Teatrul Naţional din Iaşi şi Teatrul de Stat din Ploieşti.

Din 1974 şi până în 1998, când s-a pensionat, Margareta Pogonat a jucat doar pe scena Teatrului Nottara din Bucureşti, în piese precum „Patru lacrimi”, „Oameni feluriţi”, „Sentimente şi naftalină” şi „Omul care face minuni”.

În cinematografie a debutat în anul 1957, cu rolul din filmul „Pasărea furtunii”, alături de Mircea Albulescu, Ştefan Ciubotăraşu, Paul Sava, Costache Antoniu şi Fory Etterle. A mai jucat în filme precum „Două lozuri” (1957), „Lumină de iulie” (1963), „Meandre” (1966), „Legenda” (1968), „Tinereţe fără bătrâneţe” (1968), „Pope Joan” (1972), „Zestrea” (1972) şi „Trei scrisori secrete” (1974).

În 1975, Margareta Pogonat a jucat în filmul „Actorul şi sălbaticii”, de Manole Marcus, distins cu două premii ale Asociaţiei Cineaştilor din România. A mai jucat şi în „Gloria nu cântă” (1976), „Regăsirea” (1977), „Clipa” (1979), „Visul unei nopţi de iarnă” (teatru TV, 1980), în serialul „Lumini şi umbre” (1993), „Gaiţele” (1993), „Binecuvântată fii, închisoare” (2002), serialul „Cuscrele” (2005) şi „Margo” (2006).

Margareta Pogonat a lucrat şi ca regizor, punând în scenă spectacole precum „Cineva are să vină” (de Jon Fosse), „Caii la fereastră” (de Matei Vişniec) şi „Gustul mierii” (de Shelagh Delaney). De asemenea, a predat actoria la universitate.

În 2009, Margareta Pogonat a primit premiul UNITER pentru întreaga activitate. În 1967, a primit medalia Meritul Cultural clasa I, „pentru merite în domeniul artei dramatice”.

Aurel Cioranu, apreciat de Radu Beligan

Actorul de teatru şi film, cunoscut pentru activitatea sa de la Teatrul Bulandra din Bucureşti, a decedat pe 8 august, la vârsta de 84 de ani.

„Aşa a început teatrul pentru Aurel Cioranu, actor al Teatrului Bulandra din Bucureşti: «Zorii debutului meu au fost frumoşi. ‘Nota zero la purtare’ a fost primul meu succes, iar Beligan m-a văzut într-o seară şi m-a strigat: «Cioranu, mi-ai plăcut foarte mult, nu vrei să vii la noi la teatru?». Părăsirea scenei a fost discretă ca şi ieşirea din această viaţă. Ne luăm rămas bun de la un om sensibil, cald, generos şi binevoitor”, se arată într-un comunicat emis de Teatrul Bulandra.

Născut pe 17 octombrie 1929, la Bucureşti, Aurel Cioranu a fost actor de teatru şi film. A absolvit în anul 1954 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti.

Printre spectacolele în care Aurel Cioranu a jucat la Teatrul Bulandra se numără: „Melodie varşoviană” de Leonid Zorin, regia Ivan Helmer (premiera 2 octombrie 1968), „Viteazul” de Paul Anghel, regia Valeriu Moisescu şi Petre Popescu (premiera 22 august 1969), „Puricele în ureche” de Georges Feydeau, regia Emil Mandric (13 decembrie 1969), „Ziariştii” de Alexandru Mirodan, regia Valeriu Moisescu (16 noiembrie 1971), „O scrisoare pierdută”, de I. L. Caragiale, regia Liviu Ciulei (29 ianuarie 1972), „Ivanov” de Anton Pavlovici Cehov, regia Ioan Taub (18 februarie 1975), „Militarul fanfaron” de Titus Maccius Plautus, regia Ioan Taub (8 februarie 1976), „O scrisoare pierdută”, de I. L. Caragiale, regia Liviu Ciulei (9 februarie 1979), „Barbul Văcărescul vânzătorul ţării” de Iordache Golescu şi „Occisio Gregorii” de Samuil Vulcan, în regia lui Alexandru Tocilescu (8 iulie 1982), „Romeo şi Julieta la sfârşit de noiembrie” de Jan Otcenasek, regia Valeriu Moisescu (30 iulie 1984).

De asemenea, el a jucat în spectacolele „Noţiunea de fericire” de Dumitru Solomon, regia Valeriu Moisescu (premiera 18 mai 1985), „Secretul familiei Posket” de Arthur West Pinero, regia Valeriu Moisescu (14 mai 1986), „Răzbunarea lui Cupidon” de Eugene Labiche, regia Ion Lucian (13 ianuarie 1991) şi „Somnoroasa aventură” de Teodor Mazilu, regia Tudor Mărăscu (31 martie 1995).

Actorul Aurel Cioranu a jucat în filmele „La Moara cu noroc” (1955), „Şi Ilie face sport” (1955), „Erupţia” (1957), „D-ale carnavalului” (1958), „Doi vecini” (1958), „Aproape de soare” (1960), „Haiducii lui Şaptecai” (1971), „Brigada Diverse în alertă!” (1971), „Explozia” (1973), „Păcală” (1974), „Elixirul tinereţii” (1975), „Eu, tu, şi… Ovidiu” (1978), „De ce trag clopotele, Mitică?” (1981), „Învingătorul” (1981)”, „O scrisoare pierdută” (spectacol TV, 1982), „Rămân cu tine” (1982), „Enigmele se explică în zori” (1987), „Omul din Buzău” (1988 – teatru TV).

 
Citeşte mai mult pe eva.ro

loading...
Partenerii noștri