Nicu Ceauşescu, MOARTE CONTROVERSATĂ: Iradiere cu iraniu sau omorât de sistemul medical comunist

„Străinii e bine să ştie adevărul. Dumneavoastră (presa – n.r.) întâi să aflaţi adevărul despre ce a fost în ţară”, declara după Revoluţia din 1989, Nicu Ceauşescu.

La mai bine de două decenii de la moartea dictatorului Nicolae Ceauşescu, ne întoarcem în trecut, căutând explicaţii. Nicu Ceauşescu căpătase, înainte de revoluţie, imaginea unui satir decandent şi lipsit de scrupule. Anii aveau să demonstreze, totuşi, că adevărul lăsat cu limbă de moarte de „Prințisor” are mai multe valenţe. Viaţa, dar mai ales dispariţia lui au iscat controverse, cu atât mai mult cu cât, peste ani, mulţi aveau să spună că Nicu Ceauşescu a avut, în fapt, un destin chinuit.

Imaginea lui Nicu Ceauşescu a fost marcată de contradicţii generate de acţiunile sale, ale familiei şi anturajului. Parcurse pas cu pas, ele pot desluşi un tablou care a condus, într-un final, către sfârşitul viitorului urmaş al poporului. Puse cap la cap, că într-un joc de puzzle, trăirile şi experienţele lui Nicuşor duc, ascendent, pe drumul morţii, ale cărei cauze, astăzi, par a fi incerte.

Să ne întoarcem în timp, la Sibiu, în 1986, acolo unde a fost mutat de familie. Numirea lui la şefia judeţului avea să fie considerată drept antrenamentul necesar care avea să-l pregătească drept succesor la cârma ţării. De fapt, la Sibiu, s-a umanizat în faţa poporului, iar imaginea de „prinţişor” avea să dispară prin contactul direct cu sibienii. Un moment care aminteşte despre aplecare lui în problemele ţării este relatat de prietenul său, Florea Voinea.

Alte articole

Obiectele apărute după comunism care valorează o avere. Românii care le mai au acasă se pot îmbogăți

EXCLUSIV Viața în clandestinitate în perioada comunismului. PS Mihai, episcop greco-catolic de București: „Străbunicul celebra Sfânta Liturghie pe masa pe care luam prânzul, dar cu mare prudență. Securitatea ne fila continuu”

„Ce s-a întâmplat în ianuarie ’85… Ceauşescu a fost informat că este cald în case, Nicu s-a ridicat şi a strigat cum poţi să îl minţi când în casă la mine sunt numai 7 grade. S-a ridicat şi a plecat”, a povestit Florin Voinea.

Cu toate acestea, percepţia asupra lui la nivelul maselor nu avea nimic în comun cu latura responsabilă şi umană din perioada şederii la Sibiu. Din contră, pentru restul ţării nu era decât primul răsfăţat al regimului. Mai mult, legendele că ar fi omorât doi oameni cu maşina, o faţă în centrul Bucureştiului şi un ofiţer de securitate, pe când avea doar 13 ani, au făcut repede înconjurul ţării. Petrecerile repetate, udate din plin cu băutură scumpă şi tare, ceasurile de aur afişate într-o vreme de maximă restrişte pentru populaţie şi excesele de autoritate i-au creat o imagine negativă care avea să ducă la scena dării de seamă în faţa poporului flămând din anii revoluţiei.

Nicu Ceauşescu s-a întrebat, poate, de unde i se trag toate. Nici el n-a fost un fericit. Deşi mergea în vacanţe la care poporul nici nu visa, adolescenţa şi tinereţea i-au fost marcate de excesele de autoritate ale cuplului dictator, după cum îşi aminteşte un fost ofiţer de securitate.

„Elena voia să ştie unde este Nicu în permanenţă, la ce oră vine, cu cine vine, ce anturaj avea. I-am zis tot, tot, tot. M-a întreabat Nicu la un moment dat, ordinul din partea cui venea, mama sau tata. Era important pentru el. Nu, îi zic, din partea mamei”, a spus Dumitru Burlan, fost ofiţer de securitate.

Revoluţia l-a prins pe Nicu la Sibiu. Poporul cerea dreptate, iar dreptatea îl implica şi pe el. Pe 22 decembrie a fost adus cu autobuzul la Bucureşti. În agitaţia din Capitală, a fost înjunghiat în abdomen. Pentru el a fost, cumva, începutul sfârşitului.

Rănit, a fost plimbat pe la televiziune. La spital a ajuns mult mai târziu, abia după ce poporul îşi luase jertfa. De altfel, îşi şi aminteşte episodul, ceva mai târziu.

Practic, în acea seară, la Spitalul Militar din Bucureşti, medicii i-au descoperit ciroza despre care, peste ani, s-a spus că i-a adus sfârşitul. Profesorul Alexandru Oproiu, medicul care l-a tratat atunci când a intrat în comă hepatică, îşi aminteşte episodul, ba mai mult, lămureşte inclusiv dubiile care planau asupra bolii.

„În 22 decembrie, când a fost adus la TVR, cineva l-a înjunghiat în burtă, iar medicul de la Spitalul Militar, care l-a operat imediat după ieșirea din emisie, a specificat că ficatul este cirotic. A fost nevoie de o operație amplă, fiindcă era secționat intestinul, și atunci s-a văzut ficatul. Era diagnosticat și cu varice esofagiene”, își amintește profesorul Oproiu.

„Și noi i-am găsit niște varice esofagiene mari, cu risc de sângerare. A plecat de la noi. A avut o rezervă acolo. Nu a fost păzit, din câte știu eu. Ieșirea lui din închisoare nu s-a datorat bolii, ci unei chichițe juridice. El era condamnat pentru port ilegal de arme, iar Paula Iacob s-a folosit de legile de atunci și, pentru că făcuse jumătate din pedeapsă, a putut fi eliberat. Am fost acuzat că i-am falsificat diagnosticul, că eu i-am pus diagnostic de ciroză hepatică”, a mai spus medicul.

Acuzaţiile s-au dovedit nefondate din moment ce, Nicu Ceauşescu şi-a găsit sfârşitul pe 26 septembrie 1996, într-o clinică din Austria, cauza morţii fiind chiar diagnosticul de ciroză hepatică. Totuşi, controversele de abia în acel moment au început să apară. Avocata Paul Iacob face referire, peste ani, la un episod care i-a ridicat semne de întrebare.

„Regret cel mai mult că, cu o zi înainte să moară, mi-a dat telefon şi mi-a spus că urmează să fie externat. Medicii de acolo i-au spus că nu are nevoie de transplant de ficat, că are nevoie doar de tratament. Nu ştiu cum a reacţionat la tratament. Nimeni nu a văzut dosarele sale medicale. Cert e că el a murit a doua zi”, a povestit avocata Paula Iacob.

„Eu am propus să fie dus la Freiburg, Germania, unde se face șunt transjugular porto-sistemic, așa zisul TIPS. Îl cunoșteam personal pe chirurgul care făcea această intervenție unică în Europa și a accepat să-l opereze. Dar, mi s-a spus, atunci, că cel mai scurt drum era prin Elveția. Și nu a primit viză. Așa că a fost dus la Viena, la clinica de hepatologie, dar ei nu știau să facă această operație foarte dificilă. În perioada în care bolnavul e stabilizat, se poate face această ocolire a ficatului bolnav, iar omul poate trăi așa câțiva ani, până apare un ficat pentru transplant. La Viena, Nicu a avut o perioadă fără hemoragie, de 2-3 săptămâni. În această perioadă i se putea face TIPS, dar nu s-a făcut. Apoi s-a repetat hemoragia și a murit, în capitala Austriei”, a mai povestit medicul Oproiu.

Tot profesorul Mircea Oproiu, cel care l-a tratat pe Nicu după 1990, a povestit pentru dcnews.ro că acesta s-ar fi îmbolnăvit din cauza sistemului medical comunist. Se pare că în anii ’70 ar fi luat virusul hepatic C de la o injecţie sau în urma unui tratament stomatologic la care s-a folosit instrumentar medical nesterilizat.

Totuşi, ipoteza cu adevărat şocantă a apărut după şase ani de la moartea sa. Într-un material publicat de ziarul Libertatea, se vorbeşte despre moartea prin iradiere. Mai exact, se susţine ca Nicu Ceausescu s-ar fi iradiat cu uraniu. Incidentul s-ar fi petrecut în 1987, la un congres de ştiinţă când ar fi primit drept cadou de la un savant american o cutie cu uraniu destinat cercetării. Curios, acesta ar fi deschis cutia şi ar fi umblat cu materialul radioactiv în buzunar zile în şir. De atunci, starea lui de sănătate s-ar fi deteriorat cu rapiditate.

Putea sau nu să fie salvat Nicu Ceauşescu? Şi-a scris singur finalul, fără ştiinţă, în zilele când a purtat la brâu cutia cu uraniu sau l-a urmărit ghinionul unui diagnostic descoperit tardiv? Astăzi, ca raspuns la îndemnul său, „Dumneavoastră întâi să aflaţi adevărul”, ne întrebăm cine deţine acest adevăr?