O a doua planetă a fost descoperită pe orbita stelei Beta Pictoris

„Este vorba despre o planetă gigantică, ce are o masă de 3.000 de ori mai mare decât masa Terrei, aflată la o distanţă de 2,7 ori mai mare de steaua ei în comparaţie cu distanţa dintre Terra şi Soare”, a dezvăluit Anne-Marie Lagrange, cercetătoare la CNRS şi Institutul de planetologie şi astrofizică din Grenoble, coordonatoarea studiului.

Vizibilă cu ochiul liber şi de multă vreme cunoscută pentru rotaţia sa rapidă, steaua Beta Pictoris a devenit celebră în anii 1980, când a permis astronomilor să obţină prima imagine a unui disc de praf şi gaze ce înconjoară o stea, vestigii ale norului primitiv din care s-a născut acel astru.

Mai mult decât atât, sistemul planetar din care face parte, ce are o vechime de aproximativ 20 de milioane de ani (foarte puţin în comparaţie cu vârsta de 4,6 miliarde de ani a Sistemului Solar) ar putea să semene foarte mult cu sistem nostru solar, la scurt timp după ce acesta s-a format.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

„Acest sistem planetar este fără îndoială cel mai bun pentru a înţelege formarea şi evoluţia lor precoce”, a explicat aceeaşi astrofiziciană, care îl studiază de 35 de ani.

Alte articole

Prognoza meteo. Valuri de fenomene extreme şi căldură excesivă, vremea are alternanţe periculoase toată săptămâna

Alertă de fake news cu privire la concertul lui Max Korzh. Imagini de la un meci din Franța, prezentate ca fiind din București. Concertul, securizat cu drone, cai, câini şi elicoptere

După planeta gigantică Beta Pictoris B, descoperită de o echipă condusă de Anne-Marie Lagrange în 2009, o a doua a fost detectată în jurul aceleiaşi stele. Acea „soră mai mică, aproape geamănă” a primit numele de Beta Pictoris C.

Potrivit oamenilor de ştiinţă, cele două planete sunt încă în curs de formare.

„Planetele gigantice joacă un rol crucial în sistemele planetare”, a precizat coordonatoarea studiului. „Putem să studiem, de asemenea, interacţiunile dintre planete şi discurile lor de praf”.

Beta Pictoris C a fost detectată într-o manieră indirectă, graţie spectrografului HARPS, un veritabil „vânător” de planete al Observatorului European Austral (ESO), aflat în Chile. Oamenii de ştiinţă au utilizat metoda denumită „a vitezelor radiale”, ce constă în detectarea în spectrul unei stele a perturbaţiilor cauzate de prezenţa în jurul ei a unui corp celest.

De asemenea, cercetătorii au descoperit că Beta Pictoris C, aflată între steaua ei şi „sora ei mai mare”, orbitează relativ aproape de Beta Pictoris, în jurul căreia execută o rotaţie completă în aproape 1.200 de zile. Dar, potrivit studiului, „sunt necesare mai multe date pentru a obţine estimări mai precise”.

Beta Pictoris B are un diametru de 16 ori mai mare şi o masă de 3.000 de ori mai mare decât diametrul respectiv masa Terrei. Potrivit unui studiu din 2014, ea orbitează în jurul stelei sale la o distanţă de opt ori mai mare decât distanţa dintre Terra şi Soare şi se învârte în jurul propriei axe cu o viteză de cel puţin 100.000 de kilometri pe oră, de aproape 60 de ori mai repede decât mişcarea de rotaţie a Pământului. Durata zilei pe Beta Pictoris B nu depăşeşte opt ore.

Şi alte planete ar putea fi descoperite în jurul stelei Beta Pictoris, însă acestea sunt cel mai probabil „mult mai puţin masive”, a declarat Anne-Marie Lagrange.