Un raport publicat de UNESCO în 2023 subliniază faptul că participarea constantă la educaţia timpurie crește cu până la 40% șansele unui copil de a obține rezultate bune în ciclurile educaționale superioare. În același sens, un studiu longitudinal desfășurat în Finlanda a arătat că elevii care au frecventat creșa sau grădinița de la vârste foarte mici aveau competențe lingvistice și sociale mai avansate, un nivel mai mare de autonomie și o capacitate sporită de concentrare la vârsta de 7 ani, față de cei care au fost integrați mai târziu.
În occident copiii merg la creșe si gradinițe
Țări precum Danemarca, Franța, Suedia sau Belgia tratează educația timpurie ca parte integrantă din sistemul de învățământ, nu ca un serviciu opțional. În Franța, de exemplu, educația este obligatorie de la 3 ani, iar peste 95% dintre copiii între 3 și 5 ani sunt înscriși în grădinițe. În Suedia, integrarea în comunitatea educațională începe de la 1 an, prin sistemul extins de creșe susținute de stat. Pe termen lung, aceste politici se traduc în rate mai scăzute de abandon școlar, o integrare mai bună pe piața muncii și o coeziune socială mai solidă.
În România copiii stau cu bunicii sau cu mamele casnice
România, deși înregistrează progrese în ultimii ani, continuă să aibă decalaje semnificative. Accesul la educația timpurie este mai redus în zonele rurale, iar numărul locurilor disponibile în creșe este în continuare insuficient în raport cu cererea. Potrivit datelor Ministerului Educației, în anul școlar 2022–2023, doar 65% dintre copiii de 3–5 ani frecventau grădinița, iar mai puțin de 20% erau integrați în creșe.
Totuși, în marile orașe – în special în Capitală – autoritățile locale au început să se alinieze modelului european. În Sectorul 3, de exemplu, în ultimii ani, s-au făcut investiții susținute în creșe și grădinițe moderne, cu spații sigure și dotări la standarde ridicate. Programele educaționale de vară, precum „Școala și grădinița de vară”, derulate în lunile iunie–august, oferă nu doar continuitate în învățare, ci și un sprijin real pentru familiile tinere, care pot continua să muncească, știind că cei mici sunt într-un mediu sigur și stimulativ. Astfel, în ciuda dificultăților sistemice și a unui istoric în care educația preșcolară a fost prea puțin valorizată, încep să se contureze modele locale care pot deveni repere naționale.