Obicei cu origini medievale păstrat în unele sate din Harghita

Obiceiul este denumit în limba maghiară „tizes” şi este păstrat de femeile din zona Mădăraş care, în Joia Mare a Paştelui catolic, gătesc sarmale de post, pe care le mănâncă după ce vin seara de la biserică. În acest fel, spun ele, este evocată Cina cea de Taină.

Totul începe la intrarea în Postul Paştelui, când credincioasele romano-catolice din Mădăraş formează mai multe grupuri, de câte zece femei, numit în limba maghiară ‘tizes’, iar timp de 40 de zile fac rugăciuni individuale după rozarium. În Joia Mare, una dintre ele, de obicei decana de vârstă, este gazda Cinei celei de Taină, iar femeile din ‘tizes’ fac sarmale de post, după diferite reţete, folosind cartofi, orez, mălai, condimente, ouă. De obicei, se prepară câte 300-400 de sarmale, iar în timpul pregătirii lor femeile cântă imnuri religioase şi spun rugăciuni pentru binele şi sănătatea celor apropiaţi.

Bărbaţii nu au voie să stea împreună cu femeile pe perioada pregătirii sarmalelor, ei ocupându-se de curăţenia de primăvară în grădină sau în gospodărie.

În cursul serii, femeile merg la biserică şi se întorc acasă după miezul nopţii, când se aşează la masă împreună cu familiile lor şi mănâncă din sarmalele de post.

Alte articole

Paste de post, rețeta simplă și rapidă a lui Cătălin Scărlătescu

O echipă de fizicieni a găsit secretul pentru paste perfecte, reușind să câștige premiul Ig Nobel

În acest an, în comuna Mădăraş au fost 27 de „tizesuri”, în cadrul cărora s-au pregătit sarmalele de post.

După slujba din Joia Mare clopotele de la bisericile catolice din Harghita încetează să mai bată, iar oamenii spun că ele au plecat la Roma şi se întorc sfinţite, în noaptea de Înviere.