Obiceiuri pascale păstrate în diferite zone ale ţării: „Udatul fetelor” sau „Fugăritul pogăniciului”

Strigatul fetelor din turla bisericii, are loc în satul Petea, în noaptea de sâmbătă spre duminică, imediat după slujba de Înviere, când fetele din sat au ocazia să afle, alături de toţi sătenii, care este părerea băieţilor despre ele.
Scenariul care se repetă an de an prevede că băieţii din sat aprind un foc mare, urcă în turla bisericii, iar de acolo strigă în versuri, cât îi ţine gura, toate lucrurile rele făcute de tinerele sătence, bune de măritat.
Pe parcursul obiceiului, comornicul trebuie să păzească toaca de hoţi şi să aibă grijă ca biserica să nu ia foc, pentru că dacă se fură toaca, aceasta trebuie să bată în patru colţuri ale satului şi trebuie răscumpărată cu ouă roşii şi vin, potrivit Agerpres.

Localnicii ies pe dealul din jurul satului să vadă cum este fugărit pogăniciul care, conform tradiţiei, dacă scapă de urmăritori, trebuie să urce în turnul bisericii şi să tragă clopotele, iar dacă este prins, este aruncat în pârâul ce traversează satul. Dacă reuşeşte să scape, pogăniciul primeşte felicitări şi ouă vopsite de la femeile din sat şi dă de băut tinerilor care l-au urmărit.

Citeşte şi Săptămâna Patimilor: Obiceiuri şi tradiţii ciudate în Săptămâna Mare

„Pogăniciul” deşi este acum doar un obicei „decorativ”, întrucât satul mureşean nu mai este cel de altădată – face parte dintre obiceiurile care ţin de muncile de primăvară, iar în trecut avea o răspândire foarte largă, fiind o recompensă pentru cel care a ieşit primul la arat.

Alte articole

Prețul unui kilogram de miel în Piața Obor, înainte de Paște. Cât trebuie să scoată românii din buzunar pentru masa tradițională

Decorațiuni de Paște scandaloase la Timișoara. Ouă de 500 de euro, cu pene și picioare, la baza unei statui FOTO

„Plugarul” sau „Pogăniciul” este unul dintre cele mai spectaculoase obiceiuri de Paşte şi pe Valea Gurghiului, în special în satele Ibăneşti Pădure, Tireu (comuna Ibăneşti), Adrian, Caşva (comuna Gurghiu), precum şi în comuna Jabeniţa. Obiceiul are loc de regulă în a doua zi de Paşti şi îl are ca protagonist tot pe cel care a ieşit primul la arat în primăvara respectivă, denumit „plugarul” sau „pogăniciul”.

Potrivit cercetătorilor Ion Cuceu şi Ion Taloş, în fiecare sat însă există un anumit specific. De exemplu, în Adrian, ‘plugarul’ este înconjurat de feciori încă din biserică, în timpul slujbei religioase, pentru a nu urca în turn unde ar putea trage clopotele şi astfel să scape  de obligaţiile care-i revin, adică să dea de băut şi de mâncat feciorilor din sat. Dacă ‘plugarul’ e păzit bine şi nu ajunge să tragă clopotele, atunci după slujbă acesta este aruncat în apă, după care se încinge cheful, evident pe cheltuiala acestuia.

Aceeaşi cercetători susţin că în Ibăneşti-Pădure şi Tireu, plugarul iese primul din Biserică, după slujba religioasă, şi înconjoară satul în fugă, timp în care alţi trei tineri încearcă să îl prindă. În cazul în care plugarul este prins pe drum şi nu reuşeşte să ajungă la biserică înaintea urmăritorilor şi să tragă clopotele, va fi numai bun de plată: va plăti băutura feciorilor din sat, precum şi muzicanţii angajaţi pentru petrecerea care urmează fugăritului. Dacă însă cei trei feciori nu îl prind, aceştia vor suporta cheltuiala cu petrecerea.

Potrivit studiilor, în aceleaşi sate obiceiul plugarului poate să înceapă şi altfel: după ce se termină slujba religioasă, feciorii satului şi ceteraşii angajaţi pentru bal merg la casa plugarului şi îl scot din afară, însă îl ţin strâns pentru ca acesta să nu poată fugi să tragă clopotele care l-ar degreva de sarcini. Dacă plugarul nu scapă, este dus la râu, unde se încinge dansul, timp în care plugarul este îmbăiat de trei ori. După baie, plugarul îşi scoate cămaşa udă, o dă prin praful drumului şi îi loveşte pe cei care se află de faţă, însă nu scapă de cheltuielile aferente poziţiei sale.

La fel se întâmplă şi în Caşva şi Jabeniţa, unde plugarul e aruncat în ‘taina popii’, adică locul în care apa e cea mai adâncă.

Citeşte şi FRIPTURĂ DE MIEL, DROB DE MIEL, CIORBĂ DE MIEL. Reţete delicioase de Paşte

Bătrânii satelor de la Valea Gurghiului susţin că dacă plugarul este aruncat în apă anul va fi îmbelşugat, iar cei loviţi cu cămaşa udă şi plină de praf nu vor avea dureri de spate vara, când muncile agricole sunt mai multe şi mai dificile.

Udatul fetelor este un obicei larg răspândit, preluat de la maghiari, şi este practicat de copii, dar şi de unii adulţi, iar cu timpul, de la udatul cu apă s-a ajuns la udatul cu parfum. Un alt obicei practicat de toate familiile de creştini este ciocnitul ouălor, în unele zone fiind organizate concursuri pentru a se stabili care ou este cel mai tare.

Citeşte şi Informaţii UTILE pentru PAŞTE 2014. Vezi PROGRAMUL magazinelor, al mall-urilor şi al mijloacelor de transport

Pe lista obiceiurilor dispărute din judeţul Mureş se numără ‘Jucăreia cocoşului’, care se practica a doua zi de Paşte, dar care a fost abandonat demult, întrucât a fost considerat extrem de crud. Potrivit ‘Monografiei Văii Gurghiului’, la ‘Jucăreia cocoşului’ luau parte cei mai de vază oameni din sat, cum ar fi primarul, preotul, învăţătorul şi alţii. Aceştia duceau un cocoş frumos pe lunca râului Gurghiu şi îl legau bine, ca să nu poată scăpa.
De la locul în care era legat cocoşul se măsurau câţiva paşi – bătrânii satului nu îşi mai amintesc câţi anume – după care participanţii erau legaţi la ochi şi li se dădea o bâtă, pentru a lovi cocoşul. Cei legaţi la ochi erau nevoiţi să parcurgă distanţa până la cocoş şi, dacă îl nimereau, primeau de băut, iar dacă nu, era bun de plată pentru restul participanţilor.