„Food noise” este alimentat de dietele restrictive și de dezechilibrele din mecanismele biologice care reglează foamea și sațietatea „Termenul ‘food noise’, preluat din limba engleză și tradus prin ‘zgomot alimentar’, descrie un flux persistent de gânduri despre mâncare, care poate acapara atenția, interfera cu activitățile cotidiene și îngreuna concentrarea asupra altor aspecte ale vieții de zi cu zi.
Fenomenul se manifestă prin preocupări recurente legate de următoarea masă, de alimentele pe care persoana și-ar dori să le consume sau de momentul în care va mânca din nou. Aceste gânduri pot persista chiar și la scurt timp după masă, fără să fie însoțite neapărat de senzația fiziologică de foame.”, a explicat Dr. Nicoleta Lupașcu.
Spre deosebire de foamea reală și de pofte, „food noise” se manifestă prin gânduri obsesive despre mâncare. În timp ce foamea este semnalul biologic prin care corpul cere energie, iar pofta este o dorință de moment declanșată de mirosuri sau imagini, „food noise” reprezintă o preocupare mentală persistentă. Aceasta poate apărea în orice moment al zilei sau al nopții, independent de nevoile reale ale organismului.
„Food noise poate fi însoțit de manifestări precum pofte intense, în special pentru dulciuri, dificultatea de a controla senzația de foame și nevoia de a mânca din nou la scurt timp după masă, chiar și în absența unei nevoi fiziologice. Aceste manifestări pot semnala perturbări ale mecanismelor de reglare a apetitului, inclusiv ale modului în care creierul integrează informațiile despre sațietate.
La acest proces contribuie hormonii intestinali secretați după masă, care participă la comunicarea dintre sistemul digestiv și creier. Asemenea dificultăți sunt întâlnite și la persoanele supraponderale sau cu obezitate, mai ales în prezența unor dezechilibre metabolice. Un exemplu este rezistența la insulină, asociată cu un risc crescut de prediabet”, a adăugat specialistul.
„Food noise” nu este o boală în sine, ci un comportament alimentat de obiceiurile noastre zilnice. Deși nu ne naștem cu această obsesie, stilul de viață și dietele greșite o pot transforma într-un zgomot de fundal permanent.
„Deși „food noise” nu reprezintă o afecțiune în sine, intensitatea acestui fenomen poate fi influențată de anumite obiceiuri cotidiene. Preocuparea constantă pentru mâncare nu este neapărat prezentă încă de la naștere, ci se poate contura sau accentua în timp, inclusiv sub influența stilului alimentar și a comportamentelor repetitive.
Unul dintre obiceiurile care pot întreține preocuparea constantă pentru mâncare este consumul frecvent de gustări între mesele principale. Fie că este vorba despre biscuiți, fursecuri, nuci, semințe sau fructe, tendința de a mânca în mod repetat, chiar și în absența foamei, poate menține atenția concentrată asupra alimentelor. Acest comportament se poate prelungi pe tot parcursul zilei, uneori până târziu în noapte.
Expunerea frecventă la alimente și obiceiul de a consuma câte ceva la intervale scurte pot amplifica preocuparea pentru mâncare, chiar și atunci când organismul nu are nevoie de un aport suplimentar de energie.
Dietele drastice nu oferă o soluție durabilă pentru controlul greutății. Deși pot avea rezultate inițiale, restricțiile severe sunt greu de menținut, iar revenirea la vechile obiceiuri alimentare poate duce la recâștigarea kilogramelor pierdute. În plus, un aport alimentar insuficient pe perioade îndelungate poate accentua preocuparea pentru mâncare și poate favoriza episoadele de consum compensatoriu.
Astfel, după o perioadă de privare, poate apărea tendința de a mânca mai mult pentru a compensa deficitul acumulat. Alternanța dintre înfometare și consum excesiv poate deveni dificil de gestionat și poate afecta relația cu alimentația. De aceea, este important să asigurăm organismului energia și nutrienții de care are nevoie, fără a recurge la restricții severe.”, a mai precizat Nicoleta Lupașcu, pentru Digi24.ro.