Boala declanşată de virusul Marburg, depistat în Guineea, o rudă mai puţin letală a virusului Ebola, nu are vaccin sau tratament şi se manifestă prin febră acută însoţită de hemoragii interne şi externe ce duc la deces, în medie, la 50% dintre cazuri, potrivit OMS.

Este pentru prima dată când boala a fost identificată în Africa de Vest. În ultimii 50 de ani au fost înregistrare 12 focare mari de Marburg, majoritatea fiind localizate în Africa de Est şi Sud. Ultimul mare focar a fost în Angola, în 2005, iar 200 de oameni au murit după ce s-au infectat. Cazul de infectare din Guineea cu virusul Marburg a fost identificat săptămâna trecută, la două luni după ce ţara africană a scăpat de Ebola, boală care a făcut 12 morţi în primăvară. Pacientul infectat a mers prima dată la o clinică locală, dar starea lui s-a deteriorat rapid şi a dcedat, potrivit OMS, citată de New York Post. „Potențialul virusului Marburg este să se răspândească în toate direcţiile, ceea ce înseamnă că trebuie să-i oprim traseul”, a spus dr. Matshidiso Moeti, directorul regional al OMS pentru Africa.

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Klaus Iohannis, cotat cu şanse mari pentru a-i lua locul preşedintei ...

Alina Gorghiu: „Cred că locul Republicii Moldova este ...

Boala – cunoscută anterior sub denumirea de febra hemoragică a virusului Marburg – îşi trage numele de la oraşul german unde a fost identificată pentru prima dată, în 1967, într-un laborator al cărui personal a intrat în contact cu exemplare de maimuţă verde africană aduse din Uganda. Alte două focare au fost identificate în acelaşi an în laboratoare din Frankfurt, tot în Germania şi în Belgrad (pe atunci Iugoslavia, în prezent Serbia). În total, şapte persoane au murit la acea vreme.

Citeşte şi OMS, semnal de alarmă despre tulpina Delta: „Virusul evoluează, trebuie să facem ceva. Nu există niciun praf magic”

Acest virus din familia Filoviridae (filovirus), precum Ebola, cu care are în comun numeroase caracteristici, se transmite la om de la exemplare de liliac frugivor, vieţuitoare considerate gazde naturale ale virusului. Se răspândeşte la specia umană prin contact direct cu fluidele corporale ale persoanelor infectate sau cu suprafeţe şi materiale contaminate, potrivit OMS.

Primele simptome constau în dureri musculare, cefalee şi conjunctivită, urmate de dureri în gât, vărsături, diaree, erupţii cutanate şi sângerări. Aceste simptome pot îngreuna deosebirea bolii provocată de virusul Marburg de alte afecţiuni, cum ar fi malaria, febra tifoidă, holera sau alte febre virale hemoragice. Boala are o perioadă de incubaţie de două până la 21 de zile, potrivit OMS, apoi se manifestă brusc, cu febră mare, cefalee severă şi stare de rău.

Până în prezent, nu există niciun vaccin sau tratament aprobat. Mai multe tratamente bazate pe produse sanguine, terapii imune şi tratamente medicamentoase sunt în curs de dezvoltare, potrivit OMS. Rehidratarea orală sau intravenoasă şi tratamentul simptomelor specifice ameliorează şansele de supravieţuire. Virusul este, însă, deosebit de mortal, provocând moartea, în medie, a uneia din două persoane infectate. Ratele de mortalitate a variat de la 24% la 88% în cadrul focarelor anterioare, în funcţie de tulpina virusului şi de modul de gestionare a situaţiei.

Citeşte şi Valul 4 al pandemiei se stabilizează peste tot în lume. Avertismentul făcut OMS