ORA DE IARNA 2017: De ce nu mai trebuie să dai ceasurile înapoi. Schimbarea care ne priveşte pe toţi

Trecerea la ora de iarnă în 2017 se face în noaptea dintre 28 și 29 octombrie 2017 (ultima duminică din luna octombrie), schimbarea orei făcându-se astfel încât ora 4:00 a dimineţii de 29 octombrie 2017 să devină ora 3:00. 

Ziua de 29 octombrie, care va avea 25 de ore, va fi cea mai lungă zi a anului 2017. 

Trecerea la ora Europei Orientale, ora oficială de iarnă, nu va modifica mersul trenurilor în vigoare.

Odată cu modificarea orei, diferența față de timpul universal (GMT) va fi de două ore. În restul anului, diferența orară față de ora meridianului Greenwich (GMT) este de trei ore. 

Alte articole

Ora de iarnă 2025. De ce se schimbă ora mai devreme, cum se poate transforma ora pierdută de somn într-un avantaj în weekend

Ora de iarnă 2025: Când se face schimbarea și care sunt efectele asupra somnului și a stării de spirit

România se află în fusul orar 2, iar Timpul Legal Român se aplică din ultima duminică a lunii octombrie până în ultima duminică a lunii martie 2018, când România va trece la ora de vară, iar diferenţa faţă de timpul universal (UTC) va fi de trei ore.

Efectele trecerii la ora de iarnă

Adaptarea la ora de iarnă nu este prea uşoară, spun psihologii. Schimbarea creează senzatia de oboseală şi irascibilitate, accentueaza stările de depresie sau creşte stresul şi anxietatea din cauza întunericului şi a frigului. Persoanele cărora le place rutina sunt cele mai stresate, pentru că trecerea la ora de iarnă le dă peste cap obiceiurile zilnice.

În schimb, persoanele care se adaptează mai repede la schimbări îşi continuă activităţile normal, fără să fie afectate în vreun fel.

Pentru a contracara efectele trecerii la ora de iarnă, medicii recomandă ca în următoarele săptămâni somnul să înceapă cu o oră mai devreme.

Indiferent ce efecte produce trecerea la ora de iarnă, psihologii spun că acestea dispar în câteva zile, timp în care corpul se obişnuieşte cu noul orar.

De ce schimbăm ora

Conform Convenţiei fusurilor orare, ceasornicele arată pentru fiecare punct de pe Pământ acelaşi minut şi aceeaşi secundă, iar diferenţele dintre ore sunt date de faptul că la fiecare 15 grade longitudine apare o oră în plus. Numerotarea acestor fusuri începe de la meridianul de origine, care trece prin localitatea Greenwich (Marea Britanie), în sens pozitiv către est. Astfel, pentru Europa, ora Europei Occidentale este ora fusului 0, a Europei Centrale – ora fusului 1 şi a Europei Orientale – ora fusului 2.

România se afla în fusul orar 2, iar perioada dintre lunile octombrie şi martie (cea a lunilor de iarnă) este denumită „timpul legal român”.

Convenţia a fost semnată de România în 1979, iar în 1997, prin ordonanţă guvernamentală, orarul de vară a fost din nou corelat cu cel practicat în ţările Uniunii Europene.

În 1996, ţinând cont de avantajele decalării orarului cu o oră, vara, pentru a profita la maximum de orele de lumină, acest orar a fost prelungit în Europa cu încă o lună.

România a instaurat acest sistem al orei de vară în 1932. Pe atunci, ora se schimba în prima duminică a lunii aprilie, respectiv în prima duminică a lunii octombrie. Această practică a rămas valabilă până în 1943, când legea trecerii la ora de vară nu a mai fost în vigoare. De abia după 36 de ani, în 1979, s-a revenit la acest procedeu.

Primii care au introdus ora de vară au fost germanii, începând din 1916 (între 30 aprilie şi 1 octombrie). Au urmat britanicii, care au introdus ora de vară tot în 1916 (între 21 mai şi 16 octombrie). Alte ţări care au introdus ora de vară au fost: Belgia, Denemarca, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia, Turcia şi Tasmania. La 19 martie 1918 a fost introdusă şi în Statele Unite ale Americii, dar a fost folosită doar până în 1919. Ora de vară este în prezent implementată în peste 70 de state, dar perioada variază de la o ţară la alta.