ORA DE VARĂ 2019. Când se dau ceasurile înainte, schimbări majore după decizia Comisiei Europene

ORA DE VARĂ 2019. În fiecare an, în ultima duminică a lunii martie, românii îşi dau ceasul cu o oră înainte, iar ora 03:00 devine ora 04:00.

Din acest motiv, ziua de 31 martie va avea doar 23 de ore; ceasurile se vor da înainte în acelaşi moment în toate ţările Uniunii Europene.

Ora de vară a fost prima dată propusă de un entomolog din Noua Zeelandă, George Vernon Hudson, în 1895. 110 ţări din întreaga lume folosesc astăzi acest mecanism. În Europa, Islanda este singura ţară care nu foloseşte ora de vară. Rusia a început să aplice acest sistem din 1981, însă a renunţat după 20 de ani, pe motiv că nu vrea să streseze cetăţenii.

În România, ora de vară a fost introdusă pentru prima dată în 1932. Până în 1939 ora de vară a funcţionat în fiecare an, între prima duminică din aprilie (în 1932: 22 mai), ora 00:00 şi prima duminică din octombrie, ora 01:00 (ore locale). Între 1 aprilie 1940, ora 00:00, şi 2 noiembrie 1942, ora 03:00, ora de vară a fost în vigoare permanent în România.

Alte articole

Ce se întâmplă cu schimbarea orei. Parlamentul European și-a pierdut răbdarea și ia măsuri

Ora de iarnă 2025. Când se dau ceasurile înapoi și ce efect are trecerea asupra corpului omenesc. Mai multe țări din UE vor să renunțe la schimbarea orei

Din 1943, practica trecerii la ora de vară a fost suspendată. Ora de vară a fost reintrodusă în România începând cu 1979. În 1996, ţinând cont de avantajele decalării orarului cu o oră vara, pentru a profita la maximum de orele de lumină, acest orar a fost prelungit în Europa cu încă o lună.

Din 1997, ora de vară începe în România în ultima duminică din martie şi se încheie în ultima duminică din octombrie, la fel ca în toate ţările europene.

ORA DE VARĂ 2019. Comisia Europeană a propus, renunţarea la schimbarea sezonieră a orei în Europa în 2019, oferind statelor membre libertatea de a decide o dată pentru totdeauna dacă doresc să aplice în mod permanent ora de vară sau de iarnă.

În discursul său privind starea Uniunii, preşedintele Jean-Claude Juncker a declarat: „Cu toţii afirmăm în discursurile noastre că dorim să acţionăm la nivel macro în chestiunile de importanţă majoră şi la nivel micro în chestiunile de importanţă minoră. Dar nu există aplauze atunci când legislaţia UE prevede faptul că europenii trebuie să schimbe ora de două ori pe an. Astăzi, Comisia propune schimbarea acestei situaţii. Schimbarea orei trebuie să înceteze. Statele membre ar trebui să decidă singure ca cetăţenii lor să trăiască în condiţii de oră de vară sau de iarnă. Este o chestiune de subsidiaritate. Mă aştept ca Parlamentul şi Consiliul să împărtăşească acest punct de vedere şi să găsească soluţii care funcţionează pentru piaţa noastră internă. Suntem în întârziere”. 

Propunerea legislativă urmăreşte să asigure faptul că orice modificări sunt efectuate în mod coordonat între ţările vecine, astfel încât să se garanteze funcţionarea adecvată a pieţei interne şi să se evite fragmentarea, care ar putea apărea dacă unele state membre păstrează dispoziţiile referitoare la schimbarea sezonieră a orei, în timp ce altele renunţă la ele.

Comisarul pentru transporturi, Violeta Bulc, a declarat: „Propunem renunţarea la schimbarea sezonieră a orei începând cu anul viitor. Acest calendar foarte ambiţios va permite cetăţenilor să beneficieze de această măsură fără întârziere. În prezent invităm statele membre şi întreprinderile să facă pregătirile necesare pentru a asigura o abordare coordonată în întreaga UE”. 

Propunerea Comisiei: înlătură obligativitatea schimbării sezoniere a orei în întreaga Uniune Europeană; stabileşte un calendar clar şi scurt pentru intrarea în vigoare a măsurii; încurajează consultarea la nivel naţional şi european, pentru a se asigura o abordare coordonată între statele membre.

Propunerea de astăzi reprezintă încă un exemplu al atitudinii Comisiei prezidate de domnul Juncker, aceea de a acţiona la nivel macro în domeniile de mare importanţă, lăsând la latitudinea statelor membre posibilitatea de a decide în cazurile în care ele sunt cele mai în măsură să o facă.

În pasul următor, propunerea Comisiei Europene va fi examinată de Parlamentul European şi de Consiliu pentru a-şi da acordul lor.

Pentru a permite o tranziţie fără probleme, conform propunerii Comisiei, fiecare stat membru ar trebui să comunice, până în aprilie 2019, dacă intenţionează să aplice în mod permanent ora de vară sau pe cea de iarnă. Ultima trecere obligatorie la ora de vară ar avea loc duminică, 31 martie 2019. Ulterior, statele membre care doresc să revină permanent la ora de iarnă ar putea să mai facă o ultimă schimbare sezonieră a orei duminică, 27 octombrie 2019. De la acea dată, schimbarea sezonieră a orei nu va mai fi posibilă.

Acest calendar este condiţionat de adoptarea de către Parlamentul European şi Consiliu a propunerii Comisiei până cel mai târziu în martie 2019.

Ţările europene au introdus dispoziţiile privind orarul de vară în secolul trecut pentru a economisi energie, în special în vremuri de război şi în timpul crizei petroliere din anii 1970.

Începând cu 1980, Uniunea Europeană a adoptat treptat acte legislative care să pună capăt schemelor naţionale divergente în materie de schimbări ale orei. Cu toate acestea, în 2018, scopul schimbării orei a devenit mult mai puţin relevant, existând studii care sugerează că economiile de energie sunt în prezent minore, iar cetăţenii se plâng tot mai mult de efecte negative asupra sănătăţii.

Schimbarea orei a fost, într-adevăr, din ce în ce mai mult contestată de cetăţeni, de Parlamentul European şi de un număr tot mai mare de state membre. Pornind de la cererea Parlamentului European, şi ca parte a unei evaluări a dispoziţiilor în vigoare, Comisia a organizat o consultare publică în vara anului 2018, care a primit 4,6 milioane de răspunsuri – cel mai mare număr de răspunsuri primite vreodată în cadrul oricărei consultări publice organizate de Comisia Europeană. 84 % dintre respondenţi au fost în favoarea renunţării la schimbarea sezonieră a orei.

Comisia Europeană a concluzionat că nu este necesar ca schimbarea sezonieră a orei să fie reglementată în continuare de la Bruxelles şi că statele membre ar trebui să aibă libertatea de a decide dacă doresc să utilizeze ora de vară sau de iarnă şi de a trata chestiunea la nivel naţional, în conformitate cu principiul subsidiarităţii.