„S-au vândut foarte multe cărţi, cei mai mulţi autori români am înţeles că au fost mulţumiţi de acest lucru. Dar francezii au fost surprinşi de absenţa a patru sau cinci dintre cei mai buni scriitori din România din motive interne. Cărtărescu, Pleşu, Liiceanu… oamenii nu au înţeles de ce au lipsit. A fost o dezamăgire… pentru că atunci când ţara este invitată, iar guvernul plăteşte cheltuielile… este aşteptată o reacţie de solidaritate cu colegii tăi. Am fost surprinşi de această situaţie. Era o ocazie bună să fie cunoscută literatura română, au fost multe materiale în ziarele franceze despre literatura nouă din România. Această neînţelegere cu câteva zile înaintea deschiderii târgului cred că a lezat percepţia literaturii române”, a declarat Pascal Bruckner.

Întrebat dacă a fost invitat la dezbaterile româneşti, scriitorul a spus că a participat la una dintre aceste întâlniri. „Nu a fost rău, dar mulţi dintre invitaţi nu au mai apărut. A fost numai Dinu Flămând. Nici publicul nu a fost prea grozav, oamenii veneau şi plecau. A fost o ocazie pentru scriitorii tineri să spună „existăm!””, a precizat Bruckner.

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Superstiţii de Florii 2024. Ce e interzis să faci în această ...

Dana Nălbaru, despărţirea grea: „Cred că cel mai important ...

În ceea ce priveşte ţara noastră, scriitorul a spus că a fost de douăzeci de ori în România până acum.

„Este din ce în ce mai bine. Faţă de anii ’90, când am început să vin, este mult mai bine. Am văzut România imediat după căderea lui Ceauşescu. Era şocant. Oamenii erau foarte speriaţi. S-au schimbat multe. Pare să se revină la prosperitate… mai puţin la ţară, unde oamenii sunt foarte săraci.”

În ceea ce priveşte Bucureştiul, scriitorul spune că a fost de trei ori în ultimele 6 luni: „Cred că ar trebui să aveţi grijă de casele voastre vechi, pentru că prea multe au fost distruse. Ceauşescu a afectat multe dintre zonele vechi ale oraşului, cred că ar trebui să aveţi mai mare grijă de clădirile de patrimoniu. Cred că va mai fi vorba pentru multă vreme de aceste distrugeri. Dar, Bucureştiul poate să devină un oraş frumos din nou. Mulţi atribuie relele din societatea românească perioadei comuniste, în Vest ne asumăm multe probleme create de perioada războiului, de colonialism… poate că învinovăţirea comunismului este o metodă de a uita. Cred că nici acum nu s-a stins amintirea lucrurilor care s-au întâmplat în secolul XX.

Încă ne mai gândim la cele două dezastre care ne-au afectat, fascismul şi comunismul, fie că ne-am aflat de o parte sau de cealaltă a cortinei de fier. Cred că abia atunci când cei mai mulţi veterani ai războiului vor muri, când vor muri veterani ai erei comuniste vor muri, când cei care vor rămâne vor putea să aibă puncte de vedere diferite asupra lucrurilor care s-au întâmplat, vom putea să trecem mai departe. Trebuie să trecem de la amintire la istorie. Pentru că amintirea este emoţională, istoria este mai imparţială şi Europa ar trebui să treacă peste acele momente grele.”