Paşte 2019. Tradiţii şi obiceiuri. Tot ce trebuie să ştii

Tradiția Stropitului de Paște își are originea în Germania. În România, stropitul este practicat de popoarele cu origine germanică din Transilvania. Acesta obicei celebrează Zeița Fertilității și a Primăverii. În trecut, această zeiță se numea „Ostera”, denumire din care provine şi „Ostern”, în traducere „Paşte”, informează ziarulunirea.ro.

Un alt obicei respectat de românii catolici este împodobirea brazilor cu panglici colorate în Sâmbătă Patimilor. Iar după lăsatul serii tinerii merg merg în curțile fetelor ținând în mână crengi de brad înfășurate cu acele panglici.

Citeşte şi VOUCHERELE de vacanţă vin pe card în 2019. Se adaugă 10% spor de fidelitate. Decizia finală se ia marţi

În prima și în a doua zi de Paște, fetele îi așteaptă pe stropitori. Stropitul sau udatul fetelor nemăritate este un obicei catolic utilizat în zona Ardealului și în Ungaria. Băieţii merg în familiile în care există o fată sau mai multe, pe care le stropesc cu parfum, „ca să nu se veştejească”.

Alte articole

Ei sunt pensionarii din București care vor primi aproape 600 lei în plus la pensie

Luare de ostatici într-o filială de bancă din Germania, intervenție masivă a poliției

În Ţara Moţilor, în noaptea de Paşti se ia toaca de la biserică, se duce în cimitir şi este păzită de feciori. Iar dacă nu au păzit-o bine, şi a fost furată, sunt pedepsiţi că a doua zi să dea un ospăţ, adică mâncăruri şi băuturi din care se înfrupta atât „hoţii”, cât şi „păgubaşii”. Dacă aceia care au încercat să fure toaca nu au reuşit, atunci ei vor fi cei care vor plăti ospăţul.

În Ţara Bârsei, în jurul Brasovului, se face o petrecere care adună întreaga comunitate – obiceiul Junii Brasovului. Grupurile de tineri, organizate asemeni cetelor de calusari sau de colindători, cu vătaf şi casier, strâng ouă de la tinerele fete, după care se merge către Pietrele lui Solomon, la picnic, unde vor avea loc întreceri. Cea mai cunoscută şi îndrăgită dintre ele este aruncarea buzduganului.

În zona Câmpulung Moldovenesc, datina se deosebeşte prin complexitatea simbolurilor, a credinţei în puterea miraculoasă a rugăciunii de binecuvântare a bucatelor. În zorii zilei de duminică, credincioşii ies în curtea bisericii, se aşază în formă de cerc, purtând lumânările aprinse în mână, în aşteptarea preotului care să sfinţească şi să binecuvânteze bucăţele din coşul pascal. În faţa fiecărui gospodar este pregătit un astfel de coş, după orânduiala strămoşilor. În coşul acoperit cu un şervet ţesut cu model specific zonei sunt aşezate, pe o farfurie, simbolurile bucuriei pentru tot anul: seminţe de mac (ce vor fi aruncate în rău pentru a alunga secetă), sare (ce va fi păstrată pentru a aduce belşug), zahăr (folosit de câte ori vitele vor fi bolnave), faina(pentru că rodul graului să fie bogat), ceapă şi usturoi (cu rol de protecţie împotriva insectelor). Deasupra acestei farfurii se aşează pasca, şuncă, brânză, ouăle roşii, dar şi ouăle încondeiate, bani, flori, peşte afumat, sfecla roşie cu hrean, şi prăjituri. După sfinţirea acestui coş pascal, ritualul de Paşti se continua în familie.

În zona Lăpuşului. Dimineaţa în prima zi de Paşti, copiii (până la vârsta de 9 ani) merg la prieteni şi la vecini să le anunţe Învierea Domnului. Gazda dăruieşte fiecărui urător un ou roşu. La plecare, copiii mulţumesc pentru dar şi urează gospodarilor „Sărbători fericite!”. La această sărbătoare, pragul casei trebuie trecut mai întâi de un băiat, pentru că în acea gospodărie să nu fie discordie tot restul anului.